Cel mai influent om din Europa – Donald Trump

Cel mai influent om din Europa – Donald Trump La sfarsitul fiecarui an, publicatia Politico intocmeste topul celor mai influenti 28 de politicieni de pe batranul continent. In mod traditional, topul reuneste doar europeni, insa anul acesta, in mod clar, se impune o exceptie: pe primul loc trebuie pus fara nicio indoiala Donald Trump, a carui influenta asupra tarilor europene s-a manifestat in orice aspect, de la bugetul de aparare pana la politicile domestice.  

Donald Trump a devenit o preocupare full-time pentru diplomatii europeni. Cum trebuie el abordat? Este un partener? Ocazional. O amenintare? Din cand in cand. O forta care remodeleaza relatiile internationale dupa bunul plac? Intotdeauna. E limpede ca Europa se confrunta cu un individ imprevizibil si dominator, care poate destabiliza peste noapte orice situatie.  

Lucrul acesta a devenit evident inca din primele luni ale celui de-al doilea mandat al lui Trump, cand presedintele american a intreprins cateva actiuni care au dat semnalul ca va urma un an istovitor pentru Europa. 

Flirturile sale publice cu Vladimir Putin i-au lasat masca chiar si pe observatorii politici experimentati, iar umilirea lui Volodimir Zelenski la Casa Alba, in februarie, a sporit temerile ca Washingtonul migreaza de la statutul de aliat la cel de oponent al tarilor Europei.

Sa nu uitam nici ca vicepresedintele JD Vance a dat peste cap Conventia de la Munchen, cand a atacat deschis guvernele europene pentru tratamentul pe care il aplica partidelor de extrema dreapta, si nici de criticile lui Trump, care a declarat ca Europa se confrunta cu “stergerea civilizatiei” si cu o “decadere” cauzata de politicile foarte permisive privind imigratia. 

Un tipar s-a stabilit rapid: o actiune-soc din partea lui Trump, lingusiri disperate din partea Europei, o perioada scurta de acalmie si apoi un alt soc. Fiecare act de umilire a liderilor europeni parea sa aduca o noua pedeapsa, asa cum s-a intamplat in iunie, cand Europa a fost nevoita sa incheie un acord comercial dezechilibrat (in urma caruia a incasat tarife punitive) si sa faca promisiuni nerealiste de investitii militare pentru a cumpara o liniste temporara.

In privat si in public, oficialii s-au plans de pagubele provocate. Dar concluzia colectiva parea sa fie ca, cel putin deocamdata, Europa trebuie sa suporte pagubele. Ca urmare, unul dupa altul, liderii europeni au zburat la Washington, nevoiti sa ii cante in struna presedintelui SUA, ratiunea fiind clara: protectia americana era indispensabila.

Nu exista nicio modalitate ca tari precum Germania sa reconstruiasca o armata credibila, cu atat mai putin sa constituie un factor de descurajare nucleara, peste noapte. Cu razboiul facand ravagii in Ucraina, Europa nu avea de ales decat sa se agate de orice mai ramasese din scutul american, oricat de fragil ar fi parut brusc acesta.

Totusi, unele tari din Europa au început, timid, sa incerce sa elibereze continentul de sub controlul lui Trump. Asemenea unei sotii care, in liniste, pune deoparte bani in asteptarea unui divort, blocul investeste acum in apararea si autonomia sa strategica. Berlinul si Copenhaga se indreapta catre furnizorii europeni pentru arsenalele lor in crestere si imbratiseaza punctul de vedere de lunga durata al Parisului, conform caruia alianta transatlantica trebuie respectata, dar nimeni nu trebuie sa se bazeze excesiv pe ea.

Intr-un discurs din septembrie, cancelarul german Friedrich Merz, candva un atlantist convins, a subliniat si mai mult necesitatea ca Europa sa construiasca o alternativ sanatoasa. „Trebuie sa acceptam faptul ca relatia noastra cu SUA se schimba”, a spus el. „Suntem pregatiti pentru o coordonare si o cooperare stransa, dar devine evident ca acest parteneriat nu va mai fi ce a fost.”

Inclusiv strategii americani incep sa vada pericolul. Kori Schake, fost consilier al presedintelui George W. Bush, a avertizat ca, prin intimidarea aliatilor sai, Washingtonul risca sa erodeze insusi fundamentul puterii sale: 

„Una dintre cele mai importante deficiente ale administratiei Trump, din punct de vedere strategic, este incapacitatea de a intelege ca puterea americana se bazeaza pe cooperarea voluntara din partea altor tari”, a spus Schake, acum cercetator senior la think tank-ul conservator American Enterprise Institute. „Trump pare sa creada ca iti poti trata prietenii mai rau decat iti tratezi dusmanii. El subestimeaza faptul ca tarile au si alte optiuni.”

„Exista riscul real de creare a unei noi ordini internationale care sa marginalizeze SUA si sa diminueze masiv influenta americana”, a mai spus el. Cu alte cuvinte, dominatia Washingtonului, atat de apreciata in memoria recenta, s-ar putea sa-si fi atins punctul de maxim si sa intre curand pe o panta descendenta. Europa nu este pregatita sa renunte la alianta cu SUA, dar munca discreta de construire a unei alternative a inceput deja. 

Sursa foto: politico.eu