Cum vede Donald Trump lumea?

Cum vede Donald Trump lumea? Ne-am obisnuit sa traim intr-o ordine internationala baza pe reguli, o ordine a carei constructie a inceput dupa Al Doilea Razboi Mondial si al carei arhitect principal a fost, fara niciun dubiu, SUA. Acum aceasta ordine se destrama, vedem asta din ce in ce mai clar. Si, in mod paradoxal, de vina pentru aceasta situatie este chiar SUA, mai precis modul cum presedintele Donald Trump intelege lumea. 

Pentru Trump, totul este o chestiune de confruntare, de negociere, de invingatori si invinsi. 

Prin tot ceea ce face el cauta sa obtina avantaje maxime, atat pentru SUA, cat si pentru el personal, cu precizarea (importanta) ca isi alege singur luptele pe care sa le dea, tinand cont de calibrul adversarului.

E un aspect care a fost sesizat foarte bine de analistul american Ian Arthur Bremmer, autorul unui clasament foarte interesant al tarilor lumii, in functie de capacitatea lor (notata de la 1 la 10) de a se opune, militar sau economic, masurilor luate de administratia de la Washington.

Iata cum arata acest clasament:

China (10)
Israel (9)
Arabia Saudita (9)
Turcia (9)
Australia (8)
Rusia (8)
Argentina (7)
India (7)
Emiratele Arabe Unite (7)
Brazilia (6)
Canada (6) 
Germania (6)
Franta (5) 
Japonia (5) 
Coreea de Sud (5) 
Marea Britania (5)
Vietnam (5)
Columbia (4)
Danemarca (4)
Mexic (4)
Taiwan (4)
Ucraina (3)
Iran (2)
Venezuela (1)

Pe primul loc, iata, este China. Si, intr-adevar, Trump nu prea are ce sa-i faca Chinei. A incercat ceva cu razboiul tarifelor comerciale din aprilie 2025, dar felul cum a reactionat piata americana, dependenta de marfurile si lanturile de distributie chinezesti, l-a facut sa bata in retragere (a se vedea intalnirea “incredibila” cu Xi Jinping, in octombrie, in Coreea de Sud, cand a redus tarifele cu 47%).

Si cu Rusia lucrurile stau cam la fel – nu poti sa nu tii cont de faptul ca rusii au cel mai mare arsenal nuclear din lume. 

In schimb cu tarile din partea de jos a clasamentului Trump nu are retineri. E agresiv, nu sta la negocieri. Cu tarile puternice ezita, dar cu cele mai slabe nu glumeste, dovada operatiunea militara din Venezuela, cu rapirea lui Maduro, sau bombardarea Iranului. 

Iar in ceea ce priveste Europa, Trump nu o considera o mare putere. De-aceea s-a comportat asa cum s-a comportat cu Danemarca (parte a Europei) in chestiunea Groenlandei si de-aceea nu s-a sfiit sa faca amenintari mai mult sau mai putin voalate la Davos, in inima continentului si in mijlocul gazdelor sale. 

Trump vede totul in termeni de forta bruta. In ochii lui, SUA, din moment ce are cea mai mare capacitate militara, e cea mai tare tara de pe glob si singura indreptatita sa conduca lumea, asa cum a condus-o de altfel in ultimele decenii.  

Nu realizeaza insa ca SUA a condus lumea nu pentru ca avea cea mai puternica armata, ci pentru ca inspira incredere. Imaginea pe care o proiecta peste tot era de predictibilitate: o natiune cu democratie solida, in care presedintele, indiferent de partidul din care provine, respecta prin definitie niste principii clare bazate pe libertatea si drepturile individului.  

Trump a aruncat in aer aceasta predictibilitate. Acum nimeni nu mai intelege nimic si nimeni nu mai poate lua nimic de bun: tarife comerciale care se schimba de la o zi la alta, respect zero pentru tratatele si organizatiile internationale, amenintari asupra aliatilor din NATO…

Lumea a devenit instabila, si nu din cauza Rusiei, Chinei sau Iranului, ci din cauza lui Trump, un presedinte total atipic (ca sa folosim un eufemism), care ar trebui sa tina cont de vorbele unui conational al sau, Fareed Zakaria, un stralucit analist politic american: “Puterea e mai durabila atunci cand este exercitata cu retinere, iar influenta este mai mare atunci cand aliatii simt demnitate, nu teama.”

Sursa foto: BBC News