Gafe celebre comise de politicienii americani (III)

Gafe celebre comise de politicienii americani (III) In 1992, un articol din Washington Post dezvaluia faptul ca Robert Packwood, senator de Oregon, avea un istoric indelungat de hartuire sexuala a angajatelor sale, un lucru destul de frecvent in lumea politicii americane. Dar, spre deosebire de alte cazuri similare, aici n-a fost nevoie ca procurorii sa munceasca prea mult pentru a-l pune pe hartuitor sub acuzare. S-a descoperit ca Packwood tinea un jurnal in care nota constiincios numele femeilor agresate si detalii despre incidente – un cadou nesperat pentru anchetatori.

Gerald Ford 
Ford este singurul presedinte din istoria SUA care nu a fost ales pe o lista nationala. El a ajuns in aceasta functie in 1974, intr-o conjunctura speciala, in urma demisiei lui Spiro Agnew, vicepresedintele lui Richard Nixon si, ulterior, a demisiei lui Nixon insusi, cauzata de scandalul Watergate. 

Multi l-au considerat un novice in politica, mai ales in cea externa, si nici el nu a facut prea multe pentru a schimba aceasta perceptie. Gafa sa majora este cea facuta in timpul unei dezbateri cu candidatul democrat Jimmy Carter, pe 6 octombrie 1976: 

„Nu exista nicio dominatie sovietica asupra Europei de Est”, a spus el atunci, „si nici nu va exista vreodata sub o administratie Ford!” (?!?) „Adica sovieticii nu au transformat Europa de Est in propria lor zona de influenta, nu au ocupat majoritatea tarilor de acolo?”, l-a intrebat Carter, ironic.

Evident, imediat dupa aceasta dezbatere, cifrele lui Ford au scazut dramatic, ale lui Carter au crescut vertiginos. “Daca nu ar fi fost acea dezbatere, as fi pierdut”, a spus Carter mai tarziu. “Publicul m-a perceput atunci ca fiind competent in politica si a capatat convingerea ca aveam ceva de oferit ca presedinte.”

Dan Quayle
Dan Quayle avea doar 41 de ani in 1988, cand George H.W. Bush l-a ales pentru functia de vicepresedinte. Activa deja in Washington D.C. de mai bine de un deceniu, in calitate de senator, dar cumva nu radia deloc experienta si intelepciune politica. Quayle parea pentru multi un adolescent intarziat, al carui loc nu era nicidecum in preajma presedintelui. 

In campania electorala, el a cautat sa inlature aceasta impresie subliniind ca avea la fel de multa experienta politica ca si John F. Kennedy in 1961, inainte de a ajunge la Casa Alba. Cand i-a repetat insa acest argument lui Lloyd Bentsen, adversarul sau intr-o dezbatere, acesta l-a taxat imediat: „Domnule senator, am lucrat cu Jack Kennedy. L-am cunoscut pe Jack Kennedy. Am fost prieten cu Jack Kennedy. Nu sunteti un Jack Kennedy.”

A fost o replica devastatoare. Si chiar daca tandemul Bush-Quayle a triumfat in alegeri cateva saptamani mai tarziu, publicul nu l-a acceptat niciodata pe Quayle drept un candidat serios pentru cea mai inalta functie din tara. Quayle a incercat sa lanseze o campanie prezidentiala in 1996, dar aceasta nu a depasit faza tatonarilor, si nu a avut mai mult succes nici 4 ani mai tarziu, in 2000. S-a dovedit ca Bentsen avea dreptate: nu era un Jack Kennedy.

(va urma)