Gafe celebre comise de politicienii americani (V)

Gafe celebre comise de politicienii americani (V) Cand George Bush Sr. a acceptat in 1988 sa candideze din partea republicanilor pentru presedintia SUA, a facut o promisiune care a fost comentata zile la rand in mass media: “Congresul va pune presiune pe mine sa cresc taxele si o sa spun nu. O va face din nou si din nou, dar raspunsul meu va fi nu. Fara taxe noi!” Doar ca, intr-o legislatura controlata de democrati, i-a fost imposibil sa-si respecte promisiunea si, dupa 2 ani de mandat, a marit taxele. Inregistrarea declaratiei sale din 1988 a fost folosita apoi cu succes la urmatoarele alegeri, peste 4 ani, in reclamele de campanie ale contracandidatului sau, democratul Bill Clinton. 

Gary Hart
Gary Warren Hart era in carti pentru a candida la presedintia SUA in 1987, doar ca in jurul lui circulau zvonuri cum ca ar avea o relatie extra-conjugala. “Nu-mi pasa de zvonuri, sunt un om serios”, le-a spus el ziaristilor care il asaltau cu intrebari pe acest subiect. “Daca cineva vrea sa ma urmareasca pe unde ma duc si sa vada ce fac, n-are decat. Dar se va plictisi de moarte.”

Reporterii de la Miami Herald au luat insa in serios aceasta invitatie. Si au descoperit ca, intr-o seara, consiliera sa de campanie, Donna Rice, fosta actrita, a intrat in casa lui si a mai iesit de-abia dimineata. Cei doi au negat ca s-ar fi intamplat ceva, dar, brusc, cateva zile mai tarziu, Hart a renuntat la candidatura. Iar in luna urmatoare au aparut fotografii cu Rice si Hart, imbratisati pe un yacht. 

Sigur, e posibil sa fi fost doar niste conjuncturi prietenesti, dar in politica perceptia este totuna cu realitatea. Iar perceptia a fost ca Gary Hart a mintit. De doua ori.

Al Gore  
In 2000, cand urma sa candideze la presedintie, Al Gore avea o multime de motive sa-l antipatizeze pe Bill Clinton, predecesorul lui, care urma sa isi incheie cele doua mandate. Gore petrecuse opt ani in umbra lui Clinton, ca vicepresedinte, si nu-i convenise deloc faptul ca fusese tarat, indirect, in scandalul acestuia creat de relatia cu stagiara Monica Lewinsky. 

Gore simtea ca venise momentul lui, ca era pregatit sa se descurce pe cont propriu si sa se desparta de trecut, motiv pentru care a insistat ca Bill Clinton sa nu participe la campania sa electorala.

Doar ca asta a fost o eroare, deoarece in perioada aceea, in 2000, Clinton era incredibil de popular (avea o rata de aprobare de 67%). Cei mai multi americani considerau ca republicanii exagerasera cu acuzarea sa legata de scandalul Lewinsky si trecusera de partea lui. Ca urmare, Clinton ar fi putut sa atraga multimi uriase in toata tara si sa obtina un sprijin masiv pentru Gore. 538 de voturi in plus in Florida ar fi fost suficiente pentru a-l instala pe acesta in Biroul Oval.

Exista nenumarate intrebari de tipul „Ce-ar fi fost daca?” in jurul alegerilor din 2000, iar cea mai importanta dintre ele este, cu siguranta, aceasta: “Ce-ar fi fost daca Al Gore ar fi acceptat ajutorul lui Bill Clinton?”.