O lectie pentru SUA

O lectie pentru SUA Daca privesti un film american, e foarte probabil sa afli ca americanii sunt responsabili pentru tot binele din lume si ca toate lucrurile bune vin din intelepciunea Washingtonului. Ceea ce, desigur, e o prostie. SUA si-a luat foarte in serios rolul de forta mesianica, dar nu isi da seama ca rolul acesta nu o prinde intotdeauna.
Imbatata de propria ei propaganda (imperiu al libertatii, ultima speranta a planetei, natiunea indispensabila) aceasta tara a neglijat ce se intampla la ea in ograda, iar asta a dus la asa-numita “ipocrizie americana” - definita prin tendinta pe care o are SUA de a judeca si condamna comportamentul celorlalte state, trecand cu vederea propriile derapaje.

Derapaje care, ca o paranteza, nu sunt deloc putine. De exemplu, SUA a fost principalul poluator din ultima suta de ani si, implicit, principalul responsabil pentru degradarea mediului la nivel global. Nu mai vorbim de posesia de arme nucleare, de respectarea dreptului international sau de faptul ca a sustinut o multime de dictatori – inclusiv pe Saddam Hussein – atunci cand acest lucru i-a servit interesele pe termen scurt.

Exista insa si un alt efect al supraevaluarii americane, unul mai subtil si, totodata, mai periculos: americanii au capatat o autosuficienta si, ca urmare, au migrat pe nesimtite de la statutul originar de intreprinzatori dinamici si creativi la statutul de consumatori risipitori, preocupati de castiguri rapide si facile. Instalati confortabil in fotoliul de lider al lumii, au inceput sa se hraneasca din acel des mentionat “american exceptionalism” si sa considere ca acest exceptionalism (cuvant fara echivalent in limba romana) le este suficient.

Doar ca, asa cum a spus si presedintele Barack Obama, exceptionalismul american nu este cu nimic mai presus decat exceptionalismul britanic, exceptionalismul grec sau orice alt exceptionalism national care da nastere sentimentelor patriotice.

Nimeni nu neaga faptul ca SUA s-a descurcat foarte bine in toate situatiile majore cu care s-a confruntat, incepand cu propria ei revolutie din secolul 18 si terminand cu Razboiul Rece, dar ea ar trebui sa ia aminte la un lucru: exceptionalismul ei trebuie permanent reinnoit. Si, pentru a se convinge de asta, nu trebuie decat sa priveasca la experienta uneia dintre companiile ei reprezentative: IBM.

IBM a inventat practic computerul personal, dar nu a inteles complet implicatiile creatiei sale. Compania, la fel ca majoritatea americanilor, a ajuns sa creada ca succesele initiale ii asigura pe veci un statut exceptional, iar credinta aceasta a dus la automultumire si la greseli strategice care s-au dovedit aproape fatale.

Partea buna pentru americani este ca, asa cum spune editorialistul Thomas Friedman de la New York Times, “daca ar trebui sa desemnam tara ideala pentru a inflori in secolul 21, ea ar arata ca... Statele Unite. Intr-o lume in care creativitatea individului devine tot mai importanta, SUA sprijina realizarile individuale si iesirile din tipar. Intr-o lume in care schimbarile tehnologice rapide necesita o flexibilitate economica maxima, SUA are o asemenea flexibilitate. Intr-o lume in care succesul se bazeaza pe curaj si risc, SUA detine o cultura de afaceri care nu se sperie de esec. Niciuna dintre aceste trasaturi nu a disparut in timpul ultimilor ani.”

SUA are inca un potential de a prospera superior oricarei alte natiuni, doar ca trebuie scuturata putin pentru a incepe sa si-l valorifice mai bine. Sa recunoastem, preferam o lume in care SUA sa fie suficient de puternica pentru a furniza un leadership politic, economic si moral.

“Lumea americana” nu va fi o lume perfecta, dar in mod clar va fi o lume mai buna decat orice alta alternativa. Nimeni nu vrea autoritarismul chinez, radicalismul islamic sau reinvierea comunismului, nu-i asa?

Sursa foto: www.pexels.com