Contributiile sociale. Ce-ar fi daca nu s-ar mai retine la sursa?

Contributiile sociale. Ce-ar fi daca nu s-ar mai retine la sursa? contributii socialesistemul de pensiiasigurari de sanatate

Putin angajati stiu cu cat sunt platiti in realitate de firma la care lucreaza. Cand sunt intrebati, cei mai multi dintre ei au in vedere salariul net, la care adauga eventual si contributiile lor ca angajati (somaj 0,5%, CAS 10,5%, CASS 5,5%), plus impozitul pe salariu, de 16%. De contributiile angajatorului nu pomenesc nimic, fie pentru ca nu stiu ca exista si asa ceva, fie pentru ca sunt de parere ca acestea sunt strict treaba angajatorului si ca ele nu-i privesc in niciun fel.
In aceste conditii de ignoranta, exista numeroase voci care spun ca salariile brute ar trebui platite integral in mana angajatilor, urmand ca acestia sa achite ei insisi bugetului de stat sumele prevazute de lege. Cu alte cuvinte, fiecare ar lua in mana intreaga remuneratie oferita de angajator si ar plati apoi concret (ca pe orice factura) contributiile pentru somaj si pensie, asigurarea de sanatate etc.  

Astfel, spun sustinatorii ideii, oamenii ar constientiza brusc faptul ca Statul le ia lunar aproape jumatate din banii pe care i-au muncit si, ca urmare, ar deveni extrem de atenti la ce face Statul cu acesti bani, cerandu-i socoteala pentru fiecare leu cheltuit. S-ar termina astfel cu bordurile schimbate o data la sase luni, cu panselutele la 100 de lei bucata, cu deplasarile cu coloana oficiala pentru orice moft al unui demnitar.

Dar ar fi aceasta, intr-adevar, o idee buna?

Poate doar in teorie, dar in practica in niciun caz. Sa iti inchipui ca 4,6 milioane de oameni (numarul aproximativ al angajatilor din Romania) s-ar ocupa cu promptitudine in fiecare luna de plata contributiilor lor, fie si online, este o utopie. Sunt 700.000 de romani care au restante, de exemplu, la plata ratelor pentru creditele facute, in conditiile in care – atentie! – un credit e o chestie cat se poate de serioasa, care te poate lasa rapid fara un acoperis deasupra capului. De ce sa credem atunci ca cineva ar fi mai atent cu lucruri infinit mai putin presante, cum sunt contributia pentru somaj sau impozitul pe salariu?

Plus ca imediat ar aparea si refuzuri perfect justificate: „Eu nu dau bani pentru autostrazi, ca n-am masina! Si nici pentru Arena Nationala, ca nu-mi place fotbalul, nici pentru Catedrala Mantuirii Neamului, ca sunt ateu. Si nici pentru spitale, ca n-am mai fost bolnav de 20 de ani!” Ce s-ar alege atunci de bugetul public?

Da, sistemul actual cu retinerile contributiilor la sursa este netransparent, abuziv pe alocuri, frustrant si mincinos (nu firma plateste contributiile, ca nu firma ia pensie, ci angajatul). Doar ca acest sistem este, mai mult ca sigur, unicul sistem care poate tine in mod practic lucrurile pe linia de plutire, fara sa cadem in haos.