1. Nu tine de micro-management. Micro-managementul este opusul sindromului salvatorului. In timp ce liderii apeleaza la micro-management deoarece se tem de esec, cei care sufera de sindromul salvatorului vor ca angajatii sa esueze, pentru a veni apoi in ajutorul lor.
Suna dur, dar tine minte ca, pentru majoritatea salvatorilor, cealalta persoana nu conteaza atat de mult. Ei nu incearca in mod deliberat sa isi saboteze angajatii. Este vorba de ei - ei creeaza o situatie in care pot "salva ziua", mai ceva ca Bruce Willis in seria "Die Hard". Ceilalti oameni sunt victimele lor colaterale. Nimic mai mult.
2. Nu tine de teama delegarii. Unii lideri intampina dificultati, atunci cand trebuie sa le ofere angajatilor unele responsabilitati. Salvatorul nu are aceasta dilema. Ei ofera responsabilitati, dar intr-un mod in care cel delegat sa esueze. Este simplu sa identifici un salvator al celor delegati. Odata ce au delegat un angajat, incep un joc "mortal" - un comentariu sceptic, la inceput discret, apoi vociferat, incep sa prezica viitorul esec, "sa cobeasca". Delegatul "nu va avea urechi" pentru asemenea comentarii, dar in final, va fi cel mai influentat de acestea.
3. Managerul-salvator nu se preface. Am cunoscut cu totii un sef care ocazional isi incordeaza pectoralii si dovedeste ca are putere de decizie si mai ales ca poate lucra "ca un om de rand". Salvatorul are insa alta problema - simte o nevoie imediata de a salva in mod constant compania de la colaps.
4. Managerii-salvatori angajeaza oameni slabi. Salvatorii au o retinere fata de angajatii performanti si talentati. Pana la urma, daca un angajat este foarte competent, cum l-ar putea salva sabotorul? Pentru a evita acest lucru, salvatorul va gasi un motiv (sa spunem bugetar: "Nu ne permitem sa angajam un om mai bun") pentru a angaja indivizi care arata bine doar pe hartie; practic, in viata profesionala, acestia cultiva dezastrul. Aici va interveni managerul-salvator.
5. Salvatorii comunica ineficient. Putin. Deloc. Un salvator ofera instructiuni, care cad prada caracterului sau duplicitar subliminal (deoarece multi manageri salvatori nu sunt constienti de "boala lor"). La suprafata, cei mai multi salvatori par intregi la minte, rationali, poate chiar carismatici. Dar odata dezbracati de caracter, vei observa ca modul lor de comunicare este incomplet, ambiguu si contradictoriu. Comunicarea cu asemenea "fumigene" reprezinta arma secreta a sefilor care "sufera" de sindromul salvatorului. Un angajat va parasi biroul sefului sau crezand ca a primit o sarcina clara; va descoperi apoi ca informatiile oferite au fost trunchiate, viciate, compromise. Mai mult, nu are cum sa isi duca misiunea la bun sfarsit. Si atunci va veni Superman.
6. Managerii-salvatori cred ca detin un "sos secret", pe care numai ei il pot adauga la "reteta succesului". Discursul despre esec al unui salvator este banal: Angajatul ratat a intreprins actiunile A, B si C, moment in care seful salvator, cu toata experienta sa uriasa, a demonstrat limpede ca sarmanul trebuie sa intreprinda actiunile X, Y si Z.
Doar salvatorul stie ce s-a intamplat de fapt aici. Este prea tarziu sa-l instruiesti pe angajatul prost. Cu tristete in suflet, salvatorul intervine si salveaza situatia. Dupa ce o rezolva, managerul salvator se va umfla in pene: De ce trebuie mereu sa intervin? De ce nu e nimeni capabil sa rezolve problemele? Trebuie sa fac totul singur?
Care e partea cea mai dureroasa? Daca lucrezi pentru un sef Salvator si apreciezi adevarata autonomie si tii la sansa ta in viata, ai face bine sa renunti la respectivul job. Nu poti trece de Salvator - transfera-te in alt mediu. Daca esti tu insuti un Salvator (daca 60% dintre angajatii tai esueaza in mod constant, atunci e vina ta, nu a lor), aminteste-ti un singur lucru: daca simti intotdeauna nevoia sa indrepti lucrurile, acestea vor fi intotdeauna stricate.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
