Cutremurul din '77: Au trecut 37 de ani de atunci. Suntem mai in siguranta astazi?

Cutremurul din '77: Au trecut 37 de ani de atunci. Suntem mai in siguranta astazi? cutremur 77sikarisc seismic

Marti, 4 martie, se implinesc 37 de ani de la ultimul mare cutremur care a afectat Romania. Aproape 1.600 de morti, dintre care aproape 1.400 numai in Bucuresti. Suntem mai in siguranta astazi decat eram atunci? In 1977, la nivel national, peste 11.000 de persoane au fost ranite, iar 35.000 de locuinte s-au transformat in mormane de moloz.
Cu timpul insa, tindem sa minimalizam gravitatea unor astfel de evenimente si sa uitam posibilele efecte dezastruoase. Poate si din cauza lipsei de fonduri, atat populatia, cat si autoritatile locale se implica intr-o masura foarte redusa in reabilitatea imobilelor afectate de cutremure. Desi poate insuficiente, exista masuri legislative privitoare la consolidarea cladirilor care prezinta risc seismic.

Astfel, potrivit legislatiei actuale, in responsabilitatea serviciilor abilitate din Primarii se afla activitatea de incadrare a cladirilor in clase de risc seismic. Primariile sunt obligate sa anunte Consiliile Judetene, iar acestea pot solicita alocarea unor sume de bani de la Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice pentru consolidarea imobilelor marcate cu "Bulina Rosie".

Din nefericire, lucrurile nu isi pot gasi intotdeauna finalitate, deoarece exista situatii in care unii dintre locatari, care in mod firesc ar trebui sa fie printre cei interesati, refuza consolidarea imobilului, aceasta problema fiind semnalata frecvent atat de catre primarii, cat si de catre specialisti. In aceste cazuri, beneficiile legislative sunt inutile, deoarece este suficient ca proprietarul unui singur apartament din imobil sa nu isi dea acceptul pentru consolidare, potrivit unui raport efectuat de Sika Romania, jucator pe piata materialelor de constructii.

Pentru deblocarea situatiei ar fi nevoie ca acel proprietar oponent consolidarii sa fie actionat in justitie, iar dupa cum se poate presupune un astfel de demers se poate intinde pe mai multi ani. Spre deosebire de alte state pe teritoriul carora se produc cutremure, statul roman si-a manifestat disponibilitatea de a consolida structurile cu risc seismic, dar intreaga responsabilitate ar trebui sa revina strict detinatorului imobilului. Acesta este aspectul cel mai important de care ar trebui sa se tina seama pentru imbunatatirea legislatiei in vigoare si suntem increzatori ca aceasta necesitate va fi pusa in fapt, deoarece spre sfarsitul anului trecut, la nivel guvernamental s-a ridicat problema elaborarii unei Ordonante de Urgenta care sa oblige proprietarii cladirilor cu risc seismic ridicat sa se mute pe durata executiei lucrarilor de consolidare.



Foto: Google Maps.

Una dintre ideile vehiculate este aceea ca seismele mici si medii, care au loc frecvent, reduc riscul aparitiei unui posibil seism devastator. Ceea ce ar putea fi partial adevarat, dar in realitate nimeni nu poate sti cu adevarat cand va veni urmatorul mare cutremur. Cat despre cat de pregatiti suntem... vom afla din pacate abia atunci. Pana atunci, trebuie luate insa o serie de masuri de fiecare dintre noi. In acest demers, un pas important inainte este elaborarea unei expertize tehnice care sa evalueze riscul seismic al fiecarui imobil, in functie de starea constructiei si eventual de amploarea degradarilor constatate.

Avand in vedere ca mare parte a imobilelor cu probleme sunt structuri vechi, multe dintre acestea monumente istorice sau arhitecturale, proiectate la vremea construirii lor in baza unor standarde care astazi nu mai sunt de actualitate, pentru a le proteja de colaps la un posibil seism major, trebuie supuse unor interventii (reparatii si consolidari structurale) care sa tina cont in primul rand de necesitatea upgradarii seismice a lor la nivelul cerintelor actuale. Prin urmare, necesitatea upgradarii seismice a structurilor vechi decurge din reconsiderarea parametrilor de calcul dinamici recomandati in versiunile recente ale normativelor de proiectare antiseismica si din asimilarea euro-codurilor. Odata cu realizarea consolidarii structurale a unei cladiri, riscul seismic poate fi redus considerabil sau chiar eliminat.

Dar acest lucru depinde de mai multi factori printre care: zona seismica in care se afla respectiva cladire, starea ei inainte de consolidare, caracteristicile cutremurului real in raport cu cele ale cutremurului de calcul, ipotezele in baza carora se stabileste solutia tehnica de consolidare, metodele si tehnologiile prevazute in proiect, calitatea executiei lucrarilor de consolidare si nu in ultimul rand bugetul alocat. Combinarea acestor factori, variabilitatea lor si ponderea fiecaruia dintre ei, poate conduce la o reducere procentuala a riscului seismic pentru un imobil consolidat cuprinsa intre 80% si 93%. Conform legislatiei in vigoare se supun consolidarii constructiile care au un factor de siguranta < 0,5 in cazul locuintelor, < 0,6 in cazul institutiilor publice (institutii de invatamant, etc.) sau < 0,7 in cazul institutiilor cu responsabilitati in situatii de calamitate (spitale, pompieri, etc.).

O categorie aparte o reprezinta constructiile interbelice, majoritatea lor avand factor de siguranta de 0,2 ÷ 0,4. Prin consolidare se urmareste ca factorului de siguranta sa atinga o valoare peste 0,8, ceea ce inseamna o crestere efectiva a acestui parametru cuprinsa intre 2 si 4. Solutiile tehnice abordate pentru executia consolidarii structurale a unei cladiri pot fi diverse si prin urmare nu respecta un sablon, ci numai niste principii de proiectare. Fiecare imobil are particularitati proprii, chiar daca poate fi similar cu altul din punct de vedere arhitectonic, de spatiu, numar de etaje, suprafata, al materialelor folosite sau al anului in care a fost construit. De aceea si solutiile de consolidare sunt individualizate, diferind radical de la o situatie la alta, iar costurile variind corespunzator.

Referindu-ne la consolidarea unei cladiri multietajate, cu degradari structurale majore, care impun interventii de mare amploare si daca ne limitam doar la costurile consolidarii propriu-zise (fara costurile aferente refacerii instalatiilor, finisajelor, etc.), folosind mortare speciale pentru reparatii si sisteme pe baza de fibre de carbon sau de sticla aplicate cu adezivi epoxidici, din experienta pe care o avem, orientativ acestea pot fi cuprinse intre 200 si 600 euro pe metrul patrat construit. Desi la acesta scara, nivelurile de pret aratate pot speria, trebuie semnalat ca in varianta clasica de consolidare care inseamna executia unor suprabetonari cu includere de armaturi suplimentare, costurile pot ajunge pana la 700 ÷ 1000 € pe metrul patrat construit. Orice lucrare de consolidare, indiferent de solutia tehnica adoptata dar pusa in opera corect, prelungeste durata de viata a cladirii cu minim 50 de ani. In conditiile in care dupa consolidarea cladirii nu se inregistreaza evenimente pertubatoare (seism major, incendiu, etc.), nu i se aduc modificari care sa dezechilibreze schema structurala si nu i se schimba folosinta, durata de viata poate ajunge chiar si pana la 100 de ani. Indiferent daca un imobil a fost consolidat, in cazul inregistrarii unui cutremur de mare intensitate, se recomanda reevaluarea acestuia din punct de vedere structural pentru a depista si remedia eventualele deteriorari, chiar daca la prima vedere nu se observa stricaciuni.