Nouriel Roubini: Lumea se ineaca in datorii
nouriel roubinidoctor doomputererestructuraredatoriirefinantaricram down
"Ca si persoanele fizice, companiile si alte firme private care se bazeaza pe procedurile in caz de insolventa, pentru a-si reduce povara datoriilor, statele au nevoie de restructurarea sau reducerea acestora. Totusi, saga Argentinei, care s-a luptat cu creditorii, demonstreaza ca sistemul international al restructurarii datoriilor suverane este viciat", explica economistul Nouriel Roubini, supranumit si "Doctor Doom".
Astfel, scrie Roubini intr-un material publicat de CNBC.com, persoanele fizice, corporatiile si guvernele ar putea sfarsi prin a avea si mai multe datorii din cauza ghinionului, deciziilor proaste sau in functie de combinatia celor doi factori. Daca datoria devine nesustenabila, deoarece te-ai imprumutat prea mult pentru a merge in vacante si a-ti mobila casa cu lucruri scumpe, atunci nu ai stiut sa te comporti rational, din punct de vedere rational. Acelasi lucru se aplica si in cazul companiilor: unele au ghinion si planurile lor de afaceri se poticnesc, in timp ce altele se imprumuta prea mult pentru a le plati salarii exorbitante managerilor mediocri", scrie Roubini.
Acelasi ghinion si comportamentul irational determina si mai multe datorii nesustenabile pentru guverne. Pe timp de recesiune, datoriile sunt tot mai mari, explica Roubini.
O datorie nesustenabila poate fi rodul unei actiuni prin care s-au imprumutat prea multi bani de cheltuiala, s-au colectat prea putine taxe si impozite si politicile adiacente au subminat potentialul de crestere economica, spune Roubini.
"Cand povara fiscala este prea mare, sistemul trebuie sa ofere modalitati de reducere a datoriilor la un sistem sustenabil (aproape de veniturile reale ale datornicului). Daca defaultul este prea aproape si datoria cuiva este redusa usor, datornicii vor castiga un avantaj, deoarece nu vor ezita sa se indatoreze din nou. Cand restructurarea si reducerea datoriilor sunt prea greu de obtinut, cand ghinionul determina datorii nesustenabile, rezulta un cataclism atat pentru datornic, cat si pentru creditor, caruia ii va fi mai bine daca ofera o refinantare, de exemplu, decat daca cel imprumutat intra in incapacitate de plata, subliniaza economistul.
Gasirea unui echilibru nu reprezinta un pas usor de facut. In anii recenti, tarile s-au bazat pe o abordare de piata, pentru a rezolva problemele datoriilor excesive. Astfel, explica Roubini, tarile s-au oferit sa schimbe bondurile vechi cu unele noi, cu valori/ dobanzi mai mici si maturitate mai mare. Daca investitorii ar accepta asemenea oferte, restructurarea s-ar petrece asa cum se cuvine.
Roubini sesizeaza insa o problema: in contextul in care justitia poate obliga creditorii sa accepte o oferta de schimb, daca si alti creditori au urmat acest pas (cram down), abordarea bazata pe piata permite unor creditori sa faca recurs, pentru a fi platiti in intregime.
Tocmai de aceea, in ultimii zece ani, scrie Roubini, guvernele au apelat la o abordare contractuala, care rezolva unele probleme prin clauzele de actiune colectiva (CAC).
Acestea au devenit standard, dar nu garanteaza o rezolvare a situatiei. Totusi, nici CAC-urile nu pot sustine sistemul pe cat ne-am dori, deoarece permit unei minoritati de creditori sa se opuna masurilor, prevenind astfel o restructurare fireasca.
Abtinerile si "baricadele" nu ar trebui sa aiba puterea de a bloca restructurarea rationala, un proces de care ar beneficia atat datornicii, cat si creditorii, conchide Roubini.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
