Opinie Paul Barbu: Cum sa mutilezi familii ca un profesionist

Opinie Paul Barbu: Cum sa mutilezi familii ca un profesionist soferiaccidentmuntenegruprofesionisti

Am auzit expresia "sunt stapan pe volan" de prea multe ori ca sa o mai cred, mai ales cand vine din gura unor oameni care gonesc asemeni unor nebuni pe soselele noastre. Unii dintre ei imi sunt prieteni. Cert este ca toti soferii sunt "stapani pe volan". Asta isi spun toti cand conduc cu viteza, fara sa le pese de ei sau de restul celor cu care sunt in masina si ale caror vieti le au, inevitabil, in maini.
Cei mai periculosi soferi din trafic, in traficul de cursa lunga, mi se par soferii de TIR, dar si cei de autocar. Conduc mastodonti mecanici si stiu ca acolo, la inaltimea la care se afla au sanse mici sa pateasca ceva daca intra in coliziune cu o masina mica. Iar acest lucru, aceasta siguranta le creeaza in minte o stare de semizei. In traficul de oras, cei mai nesimtiti sunt soferii de taximetre si cei de pe autobuzele publice. Daca unii conduc ca si cum si-ar fi luat permisul cu tot cu banda de sosea, ceilalti merg de parca ar cara saci de cartofi si in nici un caz nu transporta pasageri. Acestia reprezinta soferii “profesionisti”. Ei sunt cei mai periculosi participanti la trafic pentru ca nu au nici un pic de respect pentru ceilalti colegi de volan.  
 
In cazul soferilor de autocar, masurile date de autoritati sunt aproape inexistente. Ma intreb de ce nu toate aceste masini au GPS si limitator de viteza, asa cum ar trebui sa aiba o flota profesionista de masini de transport? De ce soferilor nu li se face un test psihologic odata la sase luni, pentru a vedea daca nu cumva sunt stresati de meseria pe care o au, de drumurile lungi, si atentia pe care trebuie sa o acorde in trafic?
 
Evident, trebuia sa mai apara o tragedie pentru ca autoritatile sa puna coatele pe masa si sa se prefaca preocupate, din nou, de siguranta in trafic. Se aduna toti in celule de urgenta si discuta vorbe, apoi pleaca acasa multumiti ca au facut ceva si in ziua respectiva. Toti cei care au decedat in accidentul din Muntenegru azi sunt morti, maine sunt statistica, poimaine sunt uitati. Singurii care nu or sa-i uite sunt membrii familiilor care au ramas mutilate din cauza… cuiva. Inca nu se stie cine este vinovat. Dar in Romania exista o regula care se aplica pentru ca toata lumea sa fie multumita: mortul este de vina.
 
Au muncit in ultimul an pentru ca vara aceasta sa se bucure de o saptamana sau doua in afara tarii. Concediu, asta vroiau. Nu l-au primit, in schimb au primit odihna. Biletul catre aceasta odihna eterna i-a costat 400 de euro. In schimb, daca vorbim de despagubit familiile care au ramas fara mame, tati, surori, frati, cati bani vor primi? Sau vor primi ceva si daca da, cat valoreaza viata unui om? Cum calculezi sa-i insumezi realizarile pe care acel om le-a realizat, cat valoreaza o fapta buna sau o vorba buna pe care unul din cei care au murit le-a spus? Nimic. Compania care asigura autocarul va calcula, probabil, salariul pe care-l avea respectivul mort pe cativa ani, astfel ca fiecare familie va primi despagubire, in cel mai bun caz cateva zeci de mii de euro. Si asta doar pentru ca un sofer a fost “sigur pe volan”. Pentru ca un altuia i-a fost lene sa faca actele “pe bune” si a mituit un sarac de la stat sa puna doua stampile care au dat aviz de functionare unui intreg sir de activitati.
 
In viitoarele zile, toata lumea va vorbi despre cine este vinovat, de fapt, si se va alerga foarte mult dupa umbre, dupa fantome si va urma o simulare ordinara de preocupare din partea autoritatilor. In momentul de fata, niciunuia din cei care si-au pierdut o persoana iubita, nu le pasa ca premierul scrie pe Facebook ca-i pare rau pentru pierdere sau ca presedintele deplange tragedia.
 
Se va gasi un vinovat sau se vor gasi mai multi, dar familiile care au pierdut pe cineva in accidentul din Muntenegru cu ce-s vinovate?