Opinie Paul Barbu: Religia www-ului si pacatul ascultarii

Opinie Paul Barbu: Religia www-ului si pacatul ascultarii tehnologiereligiesupraveghetorsfinti

Ca serviciile de "inteligenta" asculta telefoane si citesc e-mailuri personale nu este o noutate. Acest fapt este asemanator cu credinta in Dumnezeu: stim ca este ceva sau cineva acolo, nu suntem siguri de el, dar avem nevoie sa credem in asta si sa ne fie frica de el. Problema este ca nu numai noi avem nevoie de acest lucru, ci si ei au nevoie de asta, altfel dualitatea nu ar mai fi valabila.
Avem pe de o parte religia world wide web-ului (www-ul) si pe de cealalta parte religia telefoniei. Amandoua au un izvor comun de aparitie, tehnologia. Tehnologia este noul opiu al popoarelor. Daca nu ne luam doza zilnica de socializare, intram in sevraj. Fiecare rugaciune incepe cu un “Alo” sau cu un “Hello, hey, buna” si se termina cu “Te pup” sau “Bafta”. De acolo de sus, Deitatea priveste si asculta, este omniprezenta, este omnipotenta si va asculta rugaciunile, reactionand doar la cuvinte cheie.
 
La inceput a fost Microsoft si acesta si-a plantat mai bine oamenii in Edenul www-ului. Dar oamenii, curiosi din fire si insetati de cunostinte au muscat din Apple. In intunericul nestiintei, Google a venit si a spus: Sa fie lumina (search)! In aceasta lume nu exista atei.
 
Propovaduitorii tehnologiei mai apar din cand in cand, in fata multimii si ridica spre cer cate o tableta sau cate un smartphone spunand ca acolo se gasesc adevaratele “invataturi” ale www-ului si telefoniei. Dintre poruncile tehnologiei cea mai importanta este “Sa nu ucizi…tehnologia scotandu-i bateria pentru ca Deitatea nu te mai poate asculta sau vedea”. De asemenea “Sa nu furi – cauta cu ajutorul motoarelor de cautare, dar da sursa informatiei”. Dumnezeu a dat Wikipedia, dar nu-ti baga informatia pe gat. "Sa nu faci ce Deitatea pentru ca acesta este un pacat si vei ajunge in Iad".
   
Desi Deitatea insasi nu-si neaga existenta dar isi neaga scopul, stim cu totii ca exista acolo, asemeni prietenului imaginar de care avem nevoie cand ne simtim singuri. Problema este ca niciodata nu vorbim singuri. Stii ca Dumnezeul tau exista atunci cand stranuti, si-ti suna telefonul pentru a-ti ura “Sanatate!”.
 
Avand de-a dreapta sa pe fiica “Paranoia” si de-a stanga “Sfanta Siguranta”, trinitatea in frunte cu Supraveghetorul incearca sa faca bine dar prin metode foarte indoielnice. Si oricat ar vrea sa recastige increderea credinciosilor acest lucru se pierde usor in tehnologie.
 
Problema este ca pana la Deitate, te mananca sfintii. Nimeni nu vrea sa vada elefantul din camera tehnologiei. Toti credinciosii care isi acceseaza e-mailul personal sau conturile de socializare de la serviciu ar trebui, nu sa se teama de NSA, Vevak, FSB, SRI, Mossad si altele, ci de sfantul “Angajator”. Este un lucru “imoral”, dar pe care mai fiecare “sfant” il practica. Vrea sa-si tina credinciosii aproape si sa stie cat mai multe despre acestia.  
 
Cei fara de pacat sa arunce primul comentariu!