Opinie Paul Barbu: Suferim de mania importantei si paranoia supravegherii

Opinie Paul Barbu: Suferim de mania importantei si paranoia supravegherii supravegherebig brotherparanoiatelefoane ascultate

Suntem manipulati prin sondaje, prin mimica unor fete care apar la televizor si zambesc in timp ce scuipa un rumegus verbal folosind un limbaj de lemn, dar mai ales prin imagini. Avem creierele asemeni unei bucati de coca, pe care persoanele cu mijlocele si determinarea necesare le modeleaza dupa bunul plac. Suntem oile ciobanului lor. Si cu toate acestea, in idiocratia in care traim, ne permitem sa gandim ca gandim liber (scuzati cacofonia!). Suntem cu totii soareci intr-un labirint din care nu iesim decat intr-un singur mod: cu picioarele inainte.
Mai nou, marea paranoia globala este ca suntem ascultati, suntem supravegheati si nu putem face nimic pentru a scapa de acest proces. “Big Brother” si-a pus ochiul de sticla pe noi si paharul pe perete pentru a ne asculta. Poate ca este asa, poate ca nu este, cert este ca de un stres in plus, in “mifiricele” vieti pe care ni le ducem de la o zi la alta, chiar nu avem nevoie. O sa spuneti ca sunt ignorant. Probabil!
 
Dar in conditiile in care Facebook, Twitter, sau Google+ ofera ocazia sa spunem lumii ce facem zilnic, credeti ca mai este nevoie sa ne asculte ei sau ne interogheze? Spunem deja totul cu o veselie mai mare decat aia de dupa spovedanie.  Big Brother este reprezentat de un gras, care atarna pe un scaun dat pe spate, imbracat intr-o camasa albastra la care nasturii se chinuie sa-i tina unite partile, in timp ce el se indoapa cu o chiftea si bea o o cola, pe care nu o imparte cu nimeni.   
 
Si chiar daca v-ar asculta guvernul, ce aveti de ascuns? Credeti ca sunteti cumva singurii care vorbesc despre sex la telefon sau despre cat de mult va urati seful sau cat de dor va este de parinti? Sigur pentru asta trag cu urechea serviciile de informatii din Romania! Sunteti mai interesanti decat Suleyiman Magnificul si guvernul vrea sa stie cum vi se termina telenovela.
 
Suntem un popor de oameni importanti si lumea se aduna la geam cand incepem sa vorbim…Adevarul este ca in vietile noastre obisnuite, monotone plictisitoare in care alergam cinci sau sase zile pe saptamana facem lucruri atat de importante incat atentam la siguranta nationala. Nu suntem nici macar hackeri, in conditiile in care multi nu stiu care este butonul de “On” de la PC sau nu avem internet. Si daca serviciile vor sa ne asculte sa o faca pana le iese sange pe urechi.
  
Eu unul nu am nimic de ascuns. Daca infractorilor nu le este frica de asta, de ce mi-ar fi mie, ca om mai transparent decat parbrizul unei Dacii spalate in intersectie de un copil de 7 ani?
 
Facebook-ul il am la liber, oricine imi poate vedea postarile, in mail primesc comunicate si spamuri despre lungimi de organe si scrisori nigeriene, uneori imi mai trimit singur si link-uri cu muzica. Pe Chrome imi fac treaba de la serviciu, ma uit la filme de pe site-uri anonime si din cand in cand accesez site-urile pornografice. Telefonul il am pe cartela, si mai vorbesc la el cu prietenii cand programam o iesire la o bere sau cu nepotei mei de 5 si 1,5 ani, de care mi se face dor.  Joc si poker online…cateodata mai castig si bani din asta, nu mult, dar cat sa-mi iau, pe saptamana, un Chupa Chups cu gust de mere.
 
Paranoia ascultarii supravegherii cred ca vine din teama de a nu afla restul cum suntem de fapt ca Homo Sapiens Sapiens in intimitatea casei. Nu vrem ca altii sa afle cat suntem de mizerabili ca oameni, ce gandire murdara avem si ce credem despre restul. Teama de a fi judecat altfel de cat vrem este mai mare decat cea de moarte. Suntem ipocriti si vrem sa ne aparam acest drept de a fi ipocriti.
 
Credeti ca daca va inselati sotul sau sotia, o sa trimita STS sau SRI un sms partenerului de viata sau daca ti-ai barfit prietenii o sa vina sa-ti bata obrazul? Serviciile de informatii din orice tara au alte prioritati, iar voi nu sunteti printre ele. Aveti niste vieti plictisitoare si veti muri niste ilustri anonomi, iar odata cu voi si secretele murdare pe care le-ati avut in timpul vietii.