Opinie Paul Maximillian: Bai turcesti, in sange versus dansul pinguinului
protesteturciaromaniaparcul geziparcul ior
Turcia si Romania au amandoua o istorie impreuna, istorie de sute de ani. Acum, dupa zeci de lupte duse pe teritoriul nostru si al altora, aceste doua tari au din nou ceva in comun, tot un teren. Mai bine zis un parc.
Protestele pentru parcul Gezi, din Piata Taksim, a Istanbulului au ajuns sa se duca cu zeci de victime, de ambele parti ale baricadelor. Turcii sunt mai hotarati ca niciodata sa nu mai cedeze in fata Guvernului care vrea sa le taie din putinele libertati pe care le au. Totul a inceput ca un protest pasnic, iar acum s-a ajuns la peste 1.700 de arestari din peste 67 de orase mari si mici din Turcia. Totul pentru un spatiu verde, pe care cineva vrea sa construiasca un mall.
In urma cu cateva zile un mic grup de protestatari nu au vrut sa lase autoritatile sa taie copacii din parcul Gezi pentru construirea mall-ului. Politia a ripostat atunci cu gaze lacrimogene, iar autoritatile au continuat taierile.
De atunci protestele au escaladat atat de mult incat s-a ajuns la pietre cubice dislocate din drum si aruncate in politie versus tunuri de apa, bastoane si gaze lacrimogene. Autoritatile au trebuit sa aduca forte de ordine din alte orase pentru a incerca sa sufoce protestele din Istanbul care sunt cele mai violente din intreaga tara. Nici o sansa, turcii sunt prea determinati sa apere ce-i al lor. Pana acum determinarea lor s-a vazut, in spitale fiind tratati aproape 500 de raniti de la inceputul protestelor, in 28 mai.
La cum arata situatia acest razboi dintre cetateni si premierul turc, Recep Erdogan nu se va termina prea curand si nu se va termina nici pasnic. Mii de persoane sunt angrenate in aceste proteste, iar situatia s-a deteriorat atat de mult incat o parte din orasul Istanbul a fost blocat si inchis celor din afara.
Acum revenind la situatia din Romania, in Bucuresti, unde unul dintre cele mai mari parcuri, IOR urmeaza sa fie mutilate, defrisat iar pe acel loc se va mai ridica un monstru de beton. Cei care adora aerul curat si spatiul de miscare stiu cum arata parcul intr-o zi de sambata sau duminica. Adica neincapator, e plin de biciclisti, plin de oameni care vor sa alerge sa se plimbe alaturi de familie sau prieteni. Sa mai tai o bucata din el inseamna sa ingradesti si mai mult o mica bucurie pe care putini si-o permit chiar si gratis.
La noi actiunile de miscare impotriva mutilarii parcului s-au rezumat doar la postari pe Facebook si cateva bloguri aparute peste noapte. Adevarul este ca romanul a fost obisnuit sa protesteze stand pe scaun. Daca se poate sa facem asta atunci nu ne vom simti inutili, dupa ce pierdem lucrul pentru care am “luptat”.
Imi aduc aminte, acum doi sau trei ani, cand s-au organizat cele mai mari proteste din Bucuresti la care au venit 50.000 oameni (se spunea atunci). Toti s-au adunat, din toata tara, in Piata Victoriei. Credeti ca au avut de munca jandarmii? Nu. Multi dintre ei erau atat de relaxati incat “protestele” de atunci au fost pentru ei o plimbare in parc.
Imi aduc aminte cat de penibili au fost cei care au venit sa protesteze, adusi cu autocare sau cu trenurile. De ce spun ca au fost penibili? Pentru ca au venit sa fie luati in serios, dar au protestat facand dansul pinguinului. Mai mult, organizatorii de atunci ai protestului au pus si de un concert cu Smiley, parca. Si mai mult, s-a protestat la program. Adica fiind in mijlocul lor ca journalist ii auzeam pe foarte multi cum spuneau ca trebuie sa se agite pana la ora x ca apoi sa mearga acasa. Cum sa fii luat in serios cand faci asa ceva? E ca si cum m-as duce eu la seful meu, la bustul gol dansand pe muzica de manele sa-i cer demisia.
Un protest mai recent a fost cel de anul trecut, din ianuarie la care chiar au fost violente, dar atunci pe langa cei care au venit doar pentru a se bate au fost si elementele instigatoare, multe dintre ele venind din “serviciile romane”. Deci protest “cu impins de la spate” nu prea mai este protest. In Romania, se vor schimbari, se vrea respect, dar daca se poate sa ceara altcineva pentru noi ar fi perfect.
Nu vreau sa se inteleaga din acest text ca instig la violenta. NU. Spun doar ca, atunci cand vine vorba sa decidem pentru noi, ne lipseste coloana vertebrala. La un moment dat era o campanile (nu mai stiu ce televiziune sau televiziuni o aveau) “Noi vrem respect!”. Ok, vrem respect, dar il meritam?