Stiglitz: Masurile de austeritate din Europa pun paie pe foc

Stiglitz: Masurile de austeritate din Europa pun paie pe foc joseph e. stiglitzpremiul nobeleconomiezona eurofinante

Joseph E. Stiglitz (foto), laureat al Premiului Nobel pentru economie, a lansat numeroase teorii revolutionare in campul economic si ne impartaseste parerea sa sincera despre criza din Zona Euro si Europa in general.
Intalnirea anuala a FMI din 2012 a aratat inca o data ca mult laudata comunitate internationala ramane o amatoare, cand vine vorba de politici economice, spune Stiglitz. Liderii financiari, de la ministri de finante la lideri ai unor institutii financiare private, au pus aceeasi placa: tarile afectate de criza vor trebuie sa isi faca ordine in gradinta, sa reduca deficitele, sa reduca datoriile nationale, sa efectueze reforme structurale si sa promoveze cresterea economica. Increderea trebuie restabilita, subliniaza Stiglitz.

"Este neplacut sa vezi cum se pontifica unii bancheri, ministrii de finante si antreprenori, aceiasi oameni care au dus sistemul financiar global spre pierzanie. Ei vorbesc despre transformarea unui cerc in patrat. Cum poate fi restabilita increderea, cand economiile intra in recesiune? Cum va fi revigorata cresterea, cand austeritatea va genera scaderea cererii, a productiei si a ratei angajarilor", se intreaba ilustrul economist.

Pe cont propriu, pietele economice nu sunt stabile. Ele genereaza bule in zona activelor si cand se produce reversul medaliei, criza se acutizeaza. Somajul duce la reducerea veniturilor si a consumului - in genere, a cererii. Tinerii din SUA se muta inapoi cu parintii, preturile la case sunt depreciate si bancile confisca tot mai multe locuinte, pentru care proprietarii nu au mai platit ratele. Statele europene sunt obligate sa reduca cheltuielile si veniturile rezultate din impozite scad - un destabilizator automat, pe care Europa il adopta cu bratele deschise.

Stiglitz spune ca "unele tari, precum Germania, au loc pentru manevre fiscale". Majorarea taxelor si a cheltuielilor pot stimula economia; daca programul platforma este bine gandita (taxele pe primul loc, combinate cu cheltuieli pe educatie), majorarea PIB-ului si a ratei de angajare pot fi semnificative.

Ca si intreg, Europa nu este intr-o forma fiscala proasta. Datoria sa raportata la PIB este comparata cu cea a Statelor Unite ale Americii, mentioneaza Stiglitz. Exista unele institutii in Europa, precum Banca Europeana de Investitii, care ar putea finanta unele investitii necesare tarilor aflate in impas economic. EIB ar trebui sa isi extinda capacitatea de creditare. Trebuie sa existe fonduri disponibile pentru intreprinderile mici si mijlocii - principala sursa de generare a locurilor de munca.

Concentrarea Europei asupra austeritatii este un rezultat al proastei diagnosticari a problemelor. Grecia a cheltuit mai mult decat a tinut-o plapuma, dar Spania si Irlanda inregistrau surplusuri fiscale si o datorie redusa raportata la PIB inainte de criza. Nu avem de ce sa tinem lectii de fiscalitate. Chiar si stabilirea unui buget stramtorat poate fi contraproductiva. Indiferent daca problemele Europei sunt temporare sau fundamentale - Zona Euro este departe de a avea o moneda "optima" - austeritatea va inrautati situatia.

Instrumentele de aparare nu vor functional, mai ales daca politicienii pun paie pe foc: Europa este cea mai mare economie a lumii si isi revine greu, pe fondul masurilor de austeritate.

Cel mai valoros activ al societatii, OMUL, este irosit si distrus. Tinerii duc lipsa unor joburi decente - si somajul in randul acestora ajunge chiar si la 50% in unele tari. Cand isi gasesc de munca, accepta salarii de mizerie. In mod normal, tineretea presupune o dezvoltare a aptitudinilor; in prezent, asistam la o atrofiere a talentului.

Foarte multe economii sunt vulnerabile in fata dezastrelor naturale, dar cel mai tragic este dezastrul uman. Asta face Europa, spune Stiglitz. "Intr-adevar, aroganta liderilor care ignora legile trecutului este un element flagrant".

Durerea pe care o simt saracii si tinerii europeni este inutila. Din fericire, exista o alternativa, dar intarzierea ei va costa generatiile actuale si viitoare, iar Europa se afla si intr-o criza de timp, conchide Joseph E. Stiglitz.