Un rasarit pentru un "Apus de soare"...

Un rasarit pentru un Apus de soare... piesateatruoperabarbu stefanescu delavranceastefan cel mare

Pe scena Teatrului National Bucuresti. Gazda din 4 februarie 1909 a premierei piesei "Apus de soare".

Scrisa de Barbu Stefanescu Delavrancea, prozator, dramaturg, gazetar, avocat, dar si orator, „Apus de soare”  este opera care-l aduce in prim-plan pe „soarele” Moldovei – Stefan cel Mare, in contextul asezarii unui stat si a unui popor in albia propriilor coordonate istorice, fundamentat prin actul Constitutiei nationale.

Actiunea, plasata in ultimul an de domnie a marelui voievod, va avea un rol hotarator in alegerea titlului acestei piese. Cu personaje puternice. Si replici iscusite. O opera literara care trebuie apreciata la adevarata ei valoare, cu atat mai mult cu cat personajele sunt „vii”, iar Delavrancea a facut mai mult decat a scrie o piesa cu valoare istorica, gandind-o ca un real Maestru al artei regizorale.

Vezi aceasta capodopera si nu poti sa nu te gandesti cum Stefan cel Mare, fie ca e interpretat maiestuos de George Calboreanu, fie adus in lumina prin talentul lui Gheorghe Cozorici, e asemenea unui imparat de poveste, drept si  intelept , viteaz si cu dragoste de tara, a carui figura domina toate celelalte personaje. Aproape incendiar. Conducand la intregirea unei drame cu valente shakespeariene.

Numai ca, vrajit de povestea a carei intriga se tot tese, realizezi in final, cu uimire, ca povestea nu e nici macar legenda. Ci istorie. Ca Moldova nu e o iluzie creata doar prin arta unui scriitor magistral, cu veleitati de pictor epocal. Ci este „pecetea” unei generatii urmatoare, care poate gusta din acelasi izvor istoric din care se impartasise odata un Voievod:

„Tineti minte cuvintele lui Stefan, care v-a fost baci pana la adanci batranete... ca Moldova n-a fost a stramosilor mei, n-a fost a mea, nu este a voastra, ci a urmasilor vostri si a urmasilor urmasilor vostri in veacul vecilor...”