Tendinte in design-ul auto actual si perspective pe termen lung

Tendinte in design-ul auto actual si perspective pe termen lung designdesign-ul autotendinte in design-ul automasinimasinaautomonovolum

Importanta design-ului in succesul la vanzare al unei masini este esentiala. Studiile de piata nu s-au pus de acord asupra a cat conteaza, procentual, design-ul in decizia de cumparare a unei masini: procentul variaza intre 28% si 50%. Cert este ca design-ul contribuie la decizia de cumparare, in medie, mai mult decat performantele.
De ce este design-ul atat de important? “Frumusetea” unei masini nu se rezuma la aspectul pur estetic: o forma “frumoasa”, “atragatoare” poate fi asociata – mai mult sau mai putin constient – cu ideea de siguranta, de spatiu, de dinamism, de libertate sau chiar de senzualitate.

  O conditie de baza a unui design reusit este corelarea sa cu imaginea generala, cu “ideea” masinii: spre exemplu, nu vei imbraca o masina ieftina de familie intr-un design pretentios sau sport fiindca asa ar fi mai putin vandabila. Berlina populara ar trebui sa sugereze, si prin forme, caracterul accesibil, fiabil, dar si siguranta si spatiul. La fel, o masina sport poate renunta la formele robuste, cu motive pline sau cubice – care induc impresia de siguranta – in favoarea formelor fluide, agresive dar in acelasi timp aerodinamice, care sa sugereze cat mai bine miscarea, viteza.

Care sunt tendintele “mari” in design-ul auto actual?

Cresterea dimensiunilor – isi are geneza in competitia dintre producatori pentru a oferi mai mult spatiu, confort si siguranta, mai ales in conditiile in care procentul de masini de clase mini, mica si compacta a crescut si continua sa creasca in total vanzari auto.
Este, totusi, o tendinta paguboasa avand in vedere cresterea continua a numarului de masini (si este contracarata doar partial chiar de cea amintita mai sus, de orientare a clientilor cu precadere catre clasele mici). In contrapartida cu avantajele enumerate, cresterea dimensiunilor are ca minusuri (in conditiile aceleiasi motorizari) manevrabilitatea mai redusa in trafic, consumul mai mare de combustibil si emisii superioare de noxe, performante mai reduse (din cauza masei mai mari si a frecarii mai puternice cu aerul).

Forme mai fluide si mai dinamice. O fluiditate futurista, care nu mai are multe in comun cu desuetul design bio. O fluiditate care exprima dinamism, putere si, in acelasi timp, siguranta.

Tendinta catre formele “organice” si chiar “umane” (nu de tip “bio design”), sugestia de “corp in miscare” pe care multe design-uri actuale o urmaresc.

Estomparea delimitarii intre principalele volume ale masinii sau, altfel spus, apropierea de monovolum a majoritatii formelor. Silueta devine astfel mai simpla, dar liniile sunt in asa fel desenate incat sa nu-si piarda din aspectul surprinzator. Apropierea de monovolum creste dinamismul si siguranta pe care forma ti le transmite. Ideea de simplitate rafinata este sustinuta si prin “atrofierea” elementelor care “ies” din forma (oglinzi, clante, bare de protectie etc.) si a altor detalii: acestea tind sa se integreze formei generale incat sa fie absorbite de aceasta, sa nu mai iasa in evidenta.
Unghiul parbrizului cu podeaua continua sa scada (parbrizul devine mai plonjat), in timp ce masca frontala, chiar daca fluida, bine integrata liniei generale, devine mai masiva. Capota continua sa piarda din lungime daca o raportam la lungimea totala a masinii.

Care sunt “predictiile” pe termen mai lung privind evolutia design-ului auto?

Dat fiind ca procentul masinilor de clase mici in total autovehicule vandute se va opri la un moment dat din crestere, ca dimensiunile strazilor si ale soselelor nu evolueaza, in general, conform maririi dimensiunilor automobilelor si ca numarul de masini va continua sa creasca, majorarea dimensiunilor modelelor de la o generatie la alta se va opri – si asta in maximum 7-8 ani.

Importanta criteriilor de ordin practic luate in calcul la definirea design-ului unei masini va creste accelerat. Prin aceasta, formele - in linii mari - s-ar putea apropia, tinzand catre anumite “design-uri optime” pentru fiecare clasa.
In mod evident, in privinta “detaliilor” (unghiuri, linii dictate de impartirea volumelor interioare etc.) va ramane destul spatiu de manevra, deoarece, dincolo de o linie generala a masinii, nu exista un singur “design perfect”. Spre exemplu, poate ca un constructor mizeaza, pentru modelul sau compact, pe habitaclu mai mare si va fi obligat sa sacrifice putin din aerodinamica si din marimea portbagajului: “compromisul optim” va fi in acest caz unul particular, influentat de dimensiunea mai mare a habitaclului.

  In conditiile ratiunilor tot mai stringente de natura ecologica si a tendintei de trecere catre motoarele nepoluante, compromisul consum de energie - autonomie va deveni o problema majora (si va fi un punct critic pentru viitoarele masini pana cand tehnologiile propulsiei verzi se vor rafina). In aceste imprejurari, masa masinilor va trebui sa scada iar aerodinamica sa se imbunatateasca. Criteriul aerodinamic va cantari cu mult mai mult la definirea formei ca in prezent, si vom vedea monovolume cu linii undeva intre van-ul clasic si forma de fus. Coeficientii aerodinamici (Cx) sub 0,20 vor deveni comuni pentru masinile de clasa compacta si chiar pentru cele de clasa mica ale viitorului.