Ghidul angajatorului. O situatie incurcata creata de art. 268 din Codul muncii
Sa presupunem ca angajatorul are o datorie fata de un salariat, o restanta salariala sau plata unor despagubiri. In cat timp trebuie sa introduca salariatul o actiune in instanta pentru recuperarea datoriei in cauza, inainte ca aceasta sa se prescrie? Codul muncii are un raspuns aici, la art. 268, doar ca acest raspuns este interpretabil si creeaza probleme in practica.
Art. 268 alin. (1) spune, la lit. c), ca cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de
3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat.
Iar la lit. e) acelasi articol spune ca acest termen este de
6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.
Dar ce se intampla in cazurile combinate, in care se solicita un drept banesc, care decurge insa dintr-un contract colectiv de munca? Ca drept banesc, el ar fi prescriptibil in 3 ani, dar ca drept consacrat de contractul colectiv el ar fi prescriptibil in 6 luni.
O asemenea problema apare, de exemplu, cu privire la:
- ajutoarele materiale de Pasti, Craciun;
- tichetele de masa/tichetele cadou;
- drepturile speciale pentru mentinerea sanatatii si securitatii in munca;
- indemnizatia de pensionare;
- alte astfel de drepturi prevazute in contractele colective de munca.
Ideea e ca, in esenta, daca legiuitorul ar fi intentionat sa prescrie in termen de 6 luni drepturile banesti care isi au izvorul intr-un contract colectiv de munca, ar fi facut-o in mod expres. Insa art. 268 alin. (1) lit. e) se refera la „neexecutarea contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia”, fara a diferentia intre clauzele care consacra drepturi banesti si cele care consacra alte categorii de drepturi.
Asadar, si unele drepturi banesti pot fi supuse termenului de 6 luni.
In plus, nu toate drepturile banesti au natura salariala. In raport cu prevederile art. 159 alin. (1) si 160 din Codul muncii, putem considera ca au o anume natura salariala acele drepturi acordate in considerarea muncii (chiar daca nu neaparat proportional cu aceasta), cu caracter periodic (chiar daca avand o alta periodicitate decat salariul insusi).
Unele instante au in vedere si locul in care sunt integrate in contractul colectiv de munca acele drepturi banesti: daca sunt la capitolul „Masuri de protectie si ajutoare sociale” (deci nu „Salarizare“), care se acorda o singura data, fara caracter periodic, fara legatura cu volumul si calitatea muncii, natura lor juridica nu pare a fi cea salariala, ci cea a unor masuri de protectie sociala, ceea ce inseamna ca se aplica un termen de prescriptie de 6 luni.
Problema ramane controversata, practica nefiind inca stabilizata.
Sursa foto: www.pexels.com