Ultimul Testament - o voce care sparge tacerea "EU SUNT CEL CE SUNT" - de Dan Ciocea

Ultimul Testament - o voce care sparge tacerea EU SUNT CEL CE SUNT - de Dan Ciocea antreprenorul dan cioceaiamgreatcarte

"Ultimul Testament - povestea Celui Ales", semnata de antreprenorul Dan Ciocea, se afla intr-o etapa mai putin obisnuita pentru zona de fictiune spirituala: autorul testeaza interesul real al publicului prin materialele publicate acum, inainte de a decide tiparirea si distributia la scara larga. Restul acestui text nu mai insista pe acest detaliu - va aratam, in schimb, direct, despre ce e vorba in carte.

Cine este Cel Ales

Cartea isi construieste vocea narativa in jurul unui personaj desemnat simplu "Cel Ales" - o figura care vorbeste la persoana intai, intr-un registru ce aluneca intre marturisire si meditatie. Titlul complet, "EU SUNT CEL CE SUNT", trimite la formula biblica prin care divinitatea isi rosteste propriul nume, dar Dan Ciocea o foloseste ca punct de plecare pentru o intrebare mult mai apropiata de cititorul de azi: ce inseamna sa ramai bun intr-o lume care recompenseaza, de obicei, altceva.
 
Iata un prim fragment, oferit in avanpremiera:
 
"M-au numit slab cei care nu au avut niciodata de ales intre razbunare si tacere. M-au numit naiv cei care n-au simtit niciodata cat cantareste o iertare dusa pana la capat. Eu nu le-am cerut sa inteleaga. Le-am cerut doar sa priveasca ce ramane in picioare dupa ce toate celelalte se prabusesc. Si ce ramane, de fiecare data, sunt cei care au ales sa nu urasca."

O a doua scena, din alt punct al cartii

Daca primul fragment fixeaza tonul cartii - o voce care se apara prin argumente, nu prin ranchiuna - al doilea coboara in concret, intr-o scena construita in jurul unei singure decizii marunte, dar grea:
 
"Mi s-a oferit, intr-o zi, sansa sa distrug pe cineva care ma distrusese pe mine cu ani in urma. Aveam toate motivele, toate probele, tot dreptul. Am stat o noapte intreaga cu hartiile alea in fata. Dimineata le-am ars. Nu pentru el. Nu i-am iertat fapta ca sa-l scap pe el de ceva. Am ars-o ca sa nu port eu, inca zece ani, un cadavru pe umeri, doar ca sa am dreptate."
 
Cele doua fragmente contureaza, impreuna, felul in care cartea trateaza ideea de putere: nu ca pe un concept abstract, ci ca pe o serie de alegeri concrete, adesea invizibile din afara, dar care cantaresc greu pentru cel care le face.

Puterea, altfel decat o intelege lumea

Cultura contemporana asociaza de obicei puterea cu dominatia - cel care controleaza, cel care se impune, cel care ii face pe ceilalti sa se teama. "Ultimul Testament" rastoarna aceasta intelegere. In viziunea Celui Ales, cruzimea si nevoia de control nu sunt semne de forta, ci de lipsa - armele celui care nu are altceva de oferit. Cel cu adevarat puternic isi permite sa fie bun, tocmai pentru ca bunatatea lui nu vine din calcul, ci din plinatate.
 
Iertarea, in paginile cartii, nu e prezentata ca o capitulare, ci ca un act de suveranitate - gestul cuiva care refuza sa ramana prizonierul propriei rani. Iar tacerea capata, la randul ei, o greutate aparte: in multe scene, a nu raspunde e tratat ca fiind cea mai puternica forma de raspuns posibila.
 
Un al treilea fragment developeaza exact acest ultim punct:
 
"M-au acuzat de lucruri pe care nu le-am facut, in fata unor oameni care ma cunosteau bine. As fi putut vorbi o ora intreaga ca sa ma apar. Am ales sa nu spun nimic. Nu pentru ca nu aveam ce spune, ci pentru ca am inteles ceva mai devreme decat altii inteleg de obicei: cine ma cunoaste cu adevarat nu avea nevoie de apararea mea, iar cine avea nevoie de ea nu m-ar fi crezut oricum. Tacerea mea nu a fost o retragere. A fost singurul raspuns pe care nimeni nu putea sa-l rastalmaceasca."

Un stil care nu urmeaza retete

Dan Ciocea nu imita pe nimeni. Fraza lui are o cadenta proprie - uneori randuri scurte, aproape sententioase, alteori constructii mai lungi, care se opresc brusc, ca o lovitura, exact acolo unde tensiunea narativa cere o pauza. Exista in scriitura lui o oralitate - un fel de a vorbi direct cititorului, mai apropiat de o confesiune rostita decat de o proza slefuita clasic.
 
Cititorul obisnuit cu proza conventionala poate gasi la inceput acest ritm neobisnuit. Cine intra, insa, in cadenta cartii descopera ca tocmai acest lucru face vocea Celui Ales sa sune ca o marturisire reala, nu ca un exercitiu stilistic.

Cui i se adreseaza

"Ultimul Testament" nu e o lectura pentru cine cauta divertisment usor. Se adreseaza celui care a trecut printr-o forma de tradare sau de judecata nedreapta si cauta, mai degraba decat un raspuns gata facut, o confirmare - ca alegerea de a ramane decent, chiar cand asta a costat, nu a fost naivitate, ci o forma de tarie pe care lumea din jur nu a stiut intotdeauna s-o recunoasca
 
Cartea nu evita temele grele: tradarea, tacerea ca raspuns, pretul ramanerii fidele propriei firi intr-o lume care cere constant compromis. Nu le trateaza abstract, ci prin scene concrete, narate din interiorul personajului - motiv pentru care fragmentele publicate pana acum au generat, potrivit celor apropiati proiectului, reactii mai personale decat s-ar fi asteptat pentru un material aflat inca in faza de testare.

Cum poti afla mai multe

Pentru detalii despre "Ultimul Testament - Povestea Celui Ales", despre cum poti citi cartea sau despre proiectul IAMGREAT, ne poti contacta direct.

Suna la 0724 266 825 - iti raspundem cu placere si iti oferim toate informatiile de care ai nevoie.

Link catre contul de Instagram al autorului si al proiectului: aici