Ce este superioritatea iluzorie si de ce poate fi ea periculoasa pentru o societate

Ce este superioritatea iluzorie si de ce poate fi ea periculoasa pentru o societate Cand Donald Trump le-a sugerat americanilor, in 2020, sa bea dezinfectant ca sa scape de Covid, a reusit sa socheze atat prin ignoranta sa, cat mai ales prin siguranta cu care a debitat o asemenea enormitate. Aceasta siguranta, specifica de altfel lui Trump, are la baza un sindrom binecunoscut psihologilor, numit superioritate iluzorie (sau efectul Dunning-Kruger), care se refera la tendinta anumitor oameni de a se considera mult mai inteligenti, mai capabili, mai competenti decat sunt in realitate. 

Unele forme de superioritate iluzorie sunt relativ inofensive: crezi despre tine ca esti un sofer mai bun decat majoritatatea, ca gatesti/joci fotbal/negociezi mai bine decat multi altii sau ca abilitatile tale profesionale la locul de munca sunt peste cele ale colegilor tai. 

Aceste situatii sunt inofensive pentru ca nu-i afectezi pe ceilalti. E strict treaba ta ce parere ai tu despre tine si, daca in sinea ta te consideri cumva superior, e clar ca celorlati n-o sa le pese prea mult.

Exista insa situatii cand superioritatea iluzorie este periculoasa. Anume atunci cand ajungi in postura de a lua decizii care afecteaza o comunitate, o tara sau chiar o lume intreaga. Am dat mai sus exemplul lui Donald Trump, dar poate fi si cazul unui primar, al unui sef de scara de bloc si chiar al unui simplu cetatean cu drept de vot. 

Pericolul aici provine din faptul ca superioritatea iluzorie apare intotdeauna pe un fond de ignoranta.

Nu stii cum stau lucrurile intr-un anumit domeniu, dar nici nu ai curiozitatea sau capacitatea intelectuala de a te documenta serios si de a afla. Prinzi doar cateva franturi de informatii, pe baza lor iti formezi rapid o parere si gata! – procesul de informare s-a terminat. Cu parerea aceea ramai, indiferent ca e vorba despre vaccinurile care dau autism, despre sclavia impusa de Bruxelles sau despre forma “reala” a Pamantului. 

Acum stii sigur care e ADEVARUL, nu mai ai niciun dubiu, faci parte dintr-o elita de cunoscatori. Si, in baza acestui adevar, ajungi sa iei decizii care din pacate ii afecteaza si pe altii, cum ar fi, de exemplu, pe cine votezi.

Un om informat voteaza intotdeauna raul cel mai mic, perfect constient ca alegerea sa e una dificila. El stie ca niciun candidat nu e chiar ce trebuie si de-aceea isi analizeaza optiunea cu mare atentie, luand in calcul toate consecintele votului sau. Pe cand un ignorant STIE, cu o certitudine dusa spre fanatism, care e candidatul ideal. Si chiar se mira cum ceilalti (inferiorii) pot fi atat de orbi. In fine.

De mentionat ca fenomenul superioritatii iluzorii nu este unul nou, caracteristic societatilor moderne. El face parte din natura umana si a fost semnalat din cele mai vechi timpuri, de catre Confucius („Adevarata cunoastere este sa-ti stii dimensiunea ignorantei”) sau, mai recent, de catre Shakespeare (“Prostul crede ca este intelept, inteleptul stie despre el insusi ca este prost”).

Si, in final, inca o observatie: superioritatea iluzorie se accentueaza odata ce o persoana ajunge pe o pozitie de conducere – manager, presedinte sau orice fel de functie care implica un pic de putere asupra altora. Dintr-odata, persoana in cauza se vede pe sine undeva deasupra celorlalti, are raspuns la orice intrebare, capata o alta anvergura, stie cel mai bine cum stau lucrurile (chiar daca e vorba despre domenii cu care nu a avut niciodata vreo legatura), este foarte sigura pe ea.

Exact ca Donald Trump in povestea cu dezinfectantul.   

Sursa foto: captura Youtube