Primul santier al Canalului Dunare - Marea Neagra. Pagini dintr-o tragedie nationala (I). Securitatea demasca dusmanii de clasa
Primul santier al Canalului Dunare-Marea Neagra a functionat intre anii 1949-1953 si principala forta de munca au reprezentat-o detinutii politic - cca 20.000 (dupa unele surse 30.000) de oameni adusi acolo la munca fortata. Pe santier, atat detinutii politic cat si specialistii civili au lucrat sub teroarea Securitatii, care vedea peste tot dusmani de clasa si sabotori.
Ideea construirii unui canal care sa lege Dunarea de Marea Neagra dateaza inca din secolul al XIX-lea, dar prima incercare de a construi aceasta cale navigabila a avut loc intre anii 1949-1953.
Recent comunizata si aflata integral la cheremul Moscovei, Romania a primit porunca de la Kremlin sa inceapa construirea Canalului.
Existau, desigur, si ratiuni economice care sustineau oportunitatea demararii acestei lucrari, dar in spatele acestora se ascundea intentia de a-i chinui si a-i extermina pe zecile de mii de detinuti politic din epoca. De altfel, la acest prim santier al Canalului, munca se facea in cea mai mare parte manual, cu tarnacopul, lopata si cu roaba, iar detinutii politic au fost organizati in colonii de munca fortata.
Estimrile arata ca, in anul 1952, la Canal lucrau fortat peste 20.000 de detinuti politic (unele surse indica cifra de 30.000), ceea ce reprezenta cam 80% din totalul fortei de munca.
Primul santier al Canalului a functionat pana la 18 iulie 1953 (Stalin murise cu doar cateva luni in urma, la 5 martie 1953), dar lucrarile au fost definitiv intrerupte in 1955.
In 1973, Ceausescu a hotarat reluarea lucrarilor la Canalul Dunare-Marea Neagra. Dupa elaborarea proiectelor, lucrarile au inceput efectiv in anul 1976, iar inaugurarea oficiala a Canalului a avut loc la data de 26 mai 1984.
Lungimea totala a Canalului este astazi de 95 de kilometri, din care doar cca 9 km pe traseul canalului inceput de Gheorghiu-Dej.
Activitatea pe santierul deschis in anul 1949 se desfasura sub stricta supraveghere a Securitatii (Directiunea Generala a Securitatii Poporului) din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
In spiritual epocii, Securitatea vedea in toate problemele care se iveau la constructia Canalului mana "dusmanilor de clasa" si actiuni de sabotaj.
Astfel, in episoadele urmatoare vom zabovi asupra unui document intitulat "Sinteza privind situatia Directiunei Generale a Canalului si actiunile dusmanului", intocmit la inceputul anului 1950.
Documentul este o dovada a atmosferei de teroare in care lucrau, la Canal, nu doar detinutii politic, dar si inginerii si tehnicienii care puteau ajunge in orice clipa sa fie imbracati in zeghe si trimisi sa lucreze la lopata, ca niste "sabotori" ce se gaseau.
Documentul a fost citit si adnotat de Gheorghe Gheorgiu-Dej. Notele sale sunt facute cu un creion celebru in acea vreme, care avea la un capat o mina rosie iar la celalalt capat mina albastra.
Conform documentului amintit, Securitatea a ajuns la concluzia ca "sʹau constatat o serie de lovituri date de dusman diferitelor Sectoare de munca" si a luat masuri in consecinta.
Va urma