Zilele trecute, un anunt al domnul ministru Sova, trecut aproape neobservat, m-a facut sa tresar. Domnia sa spunea ca, incepand cu aprilie 2014, se va face licitatie internationala pentru deszapezire si ca, in iarna care vine, se va descurca cum poate, multi dintre cei care aveau contracte pana acum refuzand sa se prezinte pentru a si le prelungi. Trag concluzia ca iarna aceasta va fi una de supravietuire si ca domnul ministru a facut acest anunt ca nu cumva sa ne asteptam la minuni cand vor cadea zapezile.
Nu ne mai asteptam la minuni, mai ales dupa ce, guvernele de dupa 1989 au aratat cu numai Alice poate trai in tara minunilor nu si Paraschiva sau Gheorghe, romani de-ai nostri, obisnuiti dinainte de Revolutie cu cozile la paine si la radiografie si la lupta cu nametii. Ei trebuie sa fie rabdatori, sa astepte sa vina Armata sa-i scoata din bordeiele lor acoperite de zapada, sa-si faca provizii ca in vreme de razboi si sa-si procure o cartela de mobil ca sa poata comunica cu lumea civilizata.
Domnul Sova ne-a mai comunicat ca vechii contractanti au dat bir cu fugitii din cauza inaspririi conditiilor de acordare a contractelor si ca nu s-au mai prezentat la licitatie. Ca acestia faceau o treaba de mantuiala o stim cu totii. Ca au luat ani de zile o gramada de bani mimand ca deszapezesc Romania este clar pentru toata lumea. Ceea ce nu inteleg este cum se va rezolva situatia asta fara iesire. Cine va scoate Romania de sub nameti exact anul acesta, cand se anunta o iarna grea?
Cu mai multi ani in urma, intorcandu-ma imediat dupa Anul Nou din Germania, am gasit acasa nameti inalti de vreo 2-3 metri. Am ramas stupefiat. Tocmai vazusem pe drumurile germane escadrile de masini de deszapezire care topeau zapada, o absorbeau si uscau carosabilul cu aer cald. In micile orase, mai ales in weekend, aproape toata lumea se ocupa de nametii din fata casei, muncind cu spor. In trei zile, Germania fusese scoasa de sub nameti, pe toate autostrazile se circula pe asfalt uscat, ca si in mai marile sau mai micile orase. Stand si minunandu-ma de ce vedeam ca se intampla in Bucuresti si in tara, zaresc la televizor chipul imbujorat al primarului de atunci, Adriean Videanu, care, intrebat ce va face cu zapada aruncata pe trotuare de masinile de deszapezire, a raspuns nonsalant: „Asteptam sa se topeasca!”. Am asteptat pana in martie! La cativa ani dupa aceasta intamplare l-am auzit si pe actualul primar, Sorin Oprescu, plangandu-se ca nu are unde sa duca zapada ridicata de pe strazi. Nu vi se pare geniala tactica? Cand un demnitar roman nu mai are loc sa intoarca, ori da vina pe greaua mostenire, ori blocheaza totul pentru a nu fi acuzat ca a facut greseli, ori asteapta vremuri mai bune.
Am o premonitie ca iarna care vine va scutura serios guvernul si autoritatile locale si ne va demonstra inca o data, daca mai era nevoie, ca starea de asteptare este politica nationala in Romania. Hai, ca nu mai e mult pana la primavara!
Un produs media marca Rentrop&Straton 
