Editorial Dan Manusaride: De ce in Elvetia doar bancile si ceasurile sunt atat de cautate?

Editorial Dan Manusaride: De ce in Elvetia doar bancile si ceasurile sunt atat de cautate? elvetianeutralitate

Ma suna zilele trecute un prieten, roman plecat de vreo 30 de ani in Franta, extrem de entuziasmat. Imi spune amicul meu ca in podul unei case pe care cu greu a reusit sa si-o achizitioneze anul trecut in Languedoc, la cateva zeci de kilometri de Beziers si Marea Mediterana, a descoperit o comoara.
Ei bine, insasi locul in care se afla casuta taraneasca, modesta dar cocheta, pe care amicul meu o va folosi ca destinatie de vacanta, este o comoara, deoarece regiunea este una dintre cele mai productive din punct de vedere viticol, vinurile care se produc acolo fiind servite la mare pret in marile restaurante frantuzesti. Am crezut ca la asta se refera amicul meu.

Era insa vorba de cu totul altceva. In podul casei locuite pana in urma cu vreo 10 ani de doi batrani uitati de rudele de la oras, un pod prafuit si nu prea sigur datorita vechimii constructiei, amicul meu descoperise un cufar. Cand descoperi un cufar, in ochi incep a-ti sclipi siraguri de perle, gramezi de monede din aur si argint, cupe si sfesnice din aur masiv, o intreaga comoara.

Cu oarecare emotie, amicul meu a deschis cutia veche din lemn, nu fara greutate dat fiind un lacat masiv a carui cheie nu se afla nicaieri. Miscandu-se usor, cu mare atentie si emotionanta curiozitate a descoperit o sumedenie de obiecte militare si o uniforma completa. Le-a studiat cu atentie: o casca ce parea a fi a unui ofiter, un stilet extrem de bine intretinut, o pereche de bocanci aproape noi, o ranita, o multime de medalii, un telescop si cam atat. Suficient insa pentru a-l pune pe amicul meu pe ganduri si pe drumuri, caci obiectele militare vechi sunt la mare cautare in magazinele de antichitati din Franta.

A luat asadar cufarul plin de efecte militare, l-a urcat in portbagajul masinii si s-a indreptat glont (ca sa pastram tonul militar!) spre Toulouse, cel mai mare oras al regiunii, dar si un centru istoric si artistic important al Frantei. Ajuns in centrul orasului, dominat de cladirea Capitoliului, care gazduieste un teatru si o orchestra simfonica, amicul meu a intrat in primul magazin de antichitati pentru a-si evalua comoara.
Negustorul de antichitati a privit cu atentie obiectele, le-au studiat in amanunt, le-a intors pe toate fetele si, cu un oftat adanc, a deliberat: „Daca toate aceste obiecte apartineau unui ofiter german, puteam discuta de un pret extrem de bun. Din pacate apartin unui ofiter elvetian si cum Elvetia este de mai bine de 150 de ani o tara neutra, toate efectele astea militare au doar o valoare simbolica”.

Amicul meu a plecat oarecum descumpanit dar a inteles, desi locuieste de 30 de ani in Occident, de ce in Elvetia doar bancile si ceasurile sunt atat de cautate.