Editorial Dan Manusaride: Efectul de ceata in politica romaneasca
dan manusarideturciadacia 1300plamaniputeriteleviziuni
Prin 1993-94 am incercat si eu "mirajul Turciei". Asa ca m-am alaturat unui amic, intr-o Dacia 1300, luand drumul Stambului sa ma ferchezuiesc si eu un pic. Drumul a fost lung, cel mai lung pe care il facusem pana atunci pe patru roti. Am ajuns in vama noaptea. Masinile inaintau anevoie. Turcii erau la vanatoare de rulmenti si mercur. Apropo, cred ca mult mercur romanesc a curs in termometrele turcilor in acei ani! La un moment dat, coada la care asteptam cuminti s-a impotmolit. Romanii au inceput sa intrebe, ca la telefonul fara fir, ce se intampla. Raspunsul a fost socant: vamesul de la ghiseul care deservea coada noastra a pus capul pe birou, rapus de oboseala, si l-a luat somnul. "Nu-l treziti!", striga unul mai vanjos. "Il enervati si mai tare si ne intoarce pe toti in Bulgaria!", zice altul care stia cum merge treaba.
Si stand asa, in asteptarea desteptarii vamesului turc, am realizat ca se crapa de ziua. Era prin noiembrie iar ceata a inceput sa coboare, lasand picaturi grele pe caroseriile masinilor. In linistea aia de catedrala, in care fiecare motaiam cum puteam, cu motoarele oprite si cu paturile trase pe noi, se aude dintr-o data un glas ragusit: „Romani, nu capitulati, nu uitati ca intotdeauna i-am batut pe turci pe ceata!”. Ceea ce a urmat i-a speriat chiar si pe vamesii turci si l-a trezit pe efendi-ul nostru. Hohote de ras au inundat vama turceasca, iar din masini au inceput sa iasa romanii nostri sa-l cunoasca si sa-i straga mana viteazului care a rostit cuvintele datatoare de speranta. Cateodata, intr-o situatie incordata, o gluma buna, detensioneaza atmosfera si face aerul ceva mai respirabil.
Perdele de ceata si valatuci din mizerie invaluie politica romaneasca. Nu exista saptamana in care romanii sa nu primeasca o tema de rezolvat. Sa puna in balanta. Sa socoteasca cine si de ce a gresit. Mi se pare mai degraba un joc sau poate un test de rezistenta. L-am trecut, sper, pe cel cu austeritatea. Ei bine, sa vedem acum cum o ducem cu stresul.Rezistam sau nu rezistam?
In fiecare zi se dau comunicate, se iese la televiziuni, se folosesc cuvinte grele, insulte, amenintari. Niste domni cu demnitati in stat se cearta. Se balacaresc cat e ziua de lunga. E treaba lor! Sunt maturi, vor da socoteala in fata urnelor de vot si, poate, a legii. Dar ce legatura am eu, om de rand cu rafuielile lor? De ce ies ei in spatiul public umplandu-mi viata de mizerie? Iar cei din jurul lor, in loc sa mai detensioneze atmosfera, pun cu fiecare ocazie, paie pe foc.
Traim cea mai urata perioada din politica romaneasca postdecembrista si poate unora le place. Insa efectele acestei lupte murdare ne vor decredibiliza clasa politica in fata partenerilor nostri din UE si din afara spatiului european. Acestia ne vor lua drept neseriosi si vor evita sa mai dea ochii cu noi. Investitorii straini isi vor tine banii acasa sau ii vor investi in tari in care interesul national este mai presus decat interesul personal sau de grup.
Iar la sfarsit, cu puterile secate, se vor ridica din noroiul in care inoata acum si vor urla cat ii tin plamanii: Dragi concetateni, am infrant!
Un produs media marca Rentrop&Straton 
