Editorial Dan Manusaride: Marea Britanie si-a lasat in offside aliatul traditional

Analistii politici afirma ca strategia lui Cameron a fost aleasa gresit. Premierul a mizat pe un vot favorabil in locul unei decizii fara consulatarea Parlamentului, in oglinda cu aceea luata de Tony Blair in 2003, la interventia din Irak. Atunci, Blair s-a prelevat de un articol din constitutie care ii permitea sa ia masuri exceptionale in situatii exceptionale. Acum, Cameron a preferat ca decizia sa aiba girul forului legislativ si s-a inselat. Nici David Cameron nu este Tony Blair, asa cum nici Barack Obama nu este George W. Bush, comenteaza presa britanica facand aluzie la anvergura conducatorilor celor doua natiuni din doua momente importante ale istoriei recente.

David Cameron este acuzat de laburistii britanici, principalul partid de opozitie, ca se grabeste sa ia masuri inainte de a astepta concluziile expertilor ONU cu privire la atacurile cu arme chimice din Siria. Apoi, mai spun adversarii politici ai primului ministru, acesta este prea impulsiv si are o atitudine "imperialista". La celalalt pol, liderul laburistilor, Edward Miliband a primit deja eticheta de "sustinator al regimului Al Assad" si "dusman al Americii" si a fost criticat pentru ca si-a schimbat pozitia de la o zi la alta, determinind votul negativ din Parlament de dragul unor jocuri politicianiste.

Pentru britanicul de rand, un nou razboi este poate prea mult, desi Statele Unite au exclus o interventie militara terestra. Chiar daca folosirea armelor chimice impotriva civililor este o fapta reprobabila care merita un raspuns pe masura, nu foarte multi britanici sunt convinsi ca o implicare a armatei ar rezolva situatia extrem de complicata din Siria, unde pana si opozitia este divizata, diverse factiuni luptandu-se pentru a prelua puterea pe care inca nu o controleaza. In plus, o parte a presei britanice nu pune mare pret pe informatiile furnizate de serviciile secrete americane care arata ca insusi presedintele sirian Bashar Hafez al-Assad a ordonat atacurile cu arme chimice care au facut in suburbiile Damascului mai mult de 1400 de victime. Neincrederea in serviciile secrete americane este o consecinta a implicarii acestora, de-a lungul timpului, in tot felul de aranjamente murdare, atentate sau lovituri de stat.

Pe de alta parte, nici pozitiile Rusiei si a Chinei, care au avertizat ca o interventie militara straina in Siria ar avea consecinte dintre cele mai nefaste, nu pot fi ignorate. Mai mult decat atat, organizatiile umanitare si cele de Cruce Rosie atrag atentia ca sistemul medical sirian este atat de precar, iar lipsa de personal calificat atat de mare, incat un atac aerian asupra fortelor guvernamentale si a depozitelor de armament ale acestora ar putea produce mai multe victime colaterale decat se estimeaza in birourile de la Washington.

Asadar, Marea Britanie isi va tine trupele acasa, Statele Unite fiind nevoite sa mizeze doar pe Franta, care deja si-a anuntat sustinerea, in timp ce multi comentatori britanici folosesc exemplul Irakului, unde pierderile si cheltuielile au fost uriase, pentru un rezultat departe de asteptarile si promisiunile politicienilor.