Pe ultimele locuri in aceasta statistica se situeaza Germania (53,4%) si Elvetia (43,8%). Interesant este si ritmul in care s-a construit in Europa, Spania aflandu-se in frunte cu o medie de 800.000 de locuinte pe an, intre 2005-2007, adica tot atatea cate au construit Germania, Franta si Italia la un loc. Evident, sunt luati in calcul anii imensei bule imobiliare, ale carei repercursiuni incep sa se vada acum, foarte multi dintre detinatorii de proprietati avandu-le ipotecate la banci.
La sfarsitul anilor 90, in Romania existau aproximativ 8 milioane de locuinte. Dintre acestea, statul detinea aproximativ 33% Daca numarul locuintelor a crescut in 2010 la 8,6 milioane, doar 193.000 se mai aflau in posesia statului, adica 2,3%. Rezulta ca statul a vandut, intr-o perioada de 20 de ani, mai mult de 2,4 milioane de locuite, transformand Romania in tara cu cei mai multi proprietari din Europa. Situatia a fost generata de decizia statului de a vinde chiriasilor locuintele in care acestia locuiau, incepand cu anul 1991. Numai intre 1991-1992 s-au vandut aproximativ 1,5 milioane de locuinte. Aceasta febra a cumpararii de locuinte s-a mai temperat dupa aparitia legilor nr. 112 din 1995 si 10/2001. Este clar, si datorita nivelului exagerat al chiriilor, romanii prefera ca in locul unei chirii sa platesca lunar o rata la banca, reprezentand cumpararea unei locuinte. Chiar si in plina criza, romanii nu si-au temperat foarte mult apetitul pentru achizitia de locuinte, chiar daca s-au reorientat spre constructiile vechi, ocolind ansamblurile imobiliare noi, unde metrul patrat construit costa aproape dublu.
Daca in Romania, doar 4% dintre romani locuiesc cu chirie, situatia, in Germania, se plaseaza la polul opus. In continuare, germanii preferea locuintele cu chirie, circa 46% dintre ei preferand sa nu-si achizitioneze propria casa. Situatia este, intr-un fel explicabila, Germania suportand de mai multe decenii efectele razboaielor si ale reimpartirilor teritoriale ce au urmat. Multe mutatii de populatie au avut loc chiar si la doua decenii dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, apoi miscarea continua a populatiei, in cautarea celui mai bun loc de munca, a contribuit la lipsa de apetenta pentru proprietate. Cand lucrurile pareau sa intre in normal, unificarea tarii, din 1990, a condus la un alt exod de populatie, saracii din est migrand spre vest. Cresterea preturilor in urma introducerii monedei unice europene a tinut in continuare germanii departe de achizitia de locuinte, chiriile moderate atragandu-i mai ales pe tineri, iar taxele mici stimulandu-i pe proprietari.
O schimbare se va intampla, cu siguranta, in urmatorii ani. Se vorbeste despre o ieftinire drastica a locuintelor, dar nici salariile nu mai sunt ceea ce au fost inainte de criza si nici bancile nu mai sunt dispuse sa puna la bataie credite ipotecare avantajoase, care au reprezentat motorul achizitiilor imobiliare in toata lumea.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
