E bine pentru un antreprenor sa cumpere o casa?

E bine pentru un antreprenor sa cumpere o casa? antreprenorcasarata lunaraimprumutchirieinvestitieafacere

De dimineata am citit un articol scris de antreprenorul James Altucher in care insira motivele pentru care antreprenorii n-ar trebui sa cumpere o carte. Facea totodata referire si la o statistica potrivit careia investitiile in case nu sunt, de fapt, investitii si a continuat lista cu argumentele care ar trebui sa ne convinga ca nu trebuie sa cumparam o casa daca vrem sa dezvoltam o afacere.
In timp ce incepusem sa-i raspund printr-un comentariu la articolul de pe LinkedIn, am ales sa scriu un articol complet pe acest subiect. Iata insa cum am inceput comentariul meu pe care il redau mai jos (am scris articolul pe LinkedIn in engleza).

"Am o casa. Am cumparat-o fiindca ma saturasem sa platesc chirie. Cand platesti chirie (chiar daca nu te intereseaza unde locuiesti, de exemplu, chiar si intr-un copac), dai banii aia altcuiva. Iti dai banii in buzunarul altuia. Asa ca, in mare, ma saturasem fix de asta. Si de interdictia de a zugravi peretii! Asa ca banii pe care ii dadeam in gol, acum sunt rata lunara pentru casa. Asta e o investitie, nu? Stres? Bineinteles ca exista si stres. As lua-o de la inceput? Da, am invatat multe, as face totul altfel, dar tot cred ca e o investitie buna. O sa aduca si bani? Da. Rata lunara scade treptat si o poti inchiria pentru o suma mai mare si acela e momentul din care o parte din bani iti revine tie".

Cred ca asta explica cel mai bine de ce cineva care nu vede un imprumut ca o capcana pe viata ar trebui sa isi cumpere o casa. Altucher spunea ca, in loc de asta, ar trebui sa investim in noi. Ma gandesc unde as locui in timp ce as investi in mine. Da, incerc sa dezvolt o afacere. E greu si, momentan, nu am fonduri suficiente. Dar dau vina pe casa? Nu. Mi-e destul de clar ca n-as fi economisit oricum, cu chirie sau fara. Nu inseamna ca acum cheltuiesc exagerat, ci ca in general cu cat un om are mai mult, cu atat va cheltui mai mult.

Ideea e ca nu e o decizie atat de rea sa cumperi o casa. O compat cu stresul de a trebui sa te muti imediat dupa ce esti anuntat, de a ajunge intr-un cartier care nu-ti place si de a fi nevoit sa te muti din nou. Vreau sa raman in casa asta si sa prind radacini? Nu, in niciun caz. Dar visez intr-adevar la o casa pe un deal cu iarba verde, copaci si albine. Asta nu are insa nicio legatura cu faptul ca, pana atunci, am cumparat o garsoniera intr-o cladire cu cei mai tacuti vecini (exceptie fac duminicile in care vecinul de sus toaca, sper eu, legume).

Nu e ceva ce mi-am dorit neaparat. Nu e ceva ce am simtit ca trebuie sa detin. Mai degraba prefer sa am un copac. Am plantat un migdal acum noua ani si am mancat migdale din el. Asta e mai degraba genul de recompensa pe gustul meu. In ultima instanta, ideea e ca daca stii ca, macar la inceput, poti porni pe acest drum si poti plati acea rata luna de luna, poti lua aceasta decizie.

Mai cred si ca lucrurile importante nu se construiesc peste noapte. Asa ca daca intr-o buna zi apartamentul asta micut devine o casa mai mare, in alta parte, asta se va datora faptului ca am platit pentru acea casa ani de-a randul. Intre timp, tot ce poti face e sa inveti sa nu-ti faci griji. Si sa dai din cand in cand cate o petrecere stiind ca tu esti proprietarul.