Time is money versus viata sau moartea
time is moneybenjamin franklinstrescortizolstanford
Potrivit mai multor cercetatori americani, faptul de a asocia timpul cu banii creste nivelul de cortizol in corp , si odata cu aceasta, stresul si insatisfactia. Pentru a regasi gustul muncii si al vietii, acest model trebuie schimbat urgent
Cand Benjamin Franklin si-a expus virtutile burgheze, in 1719, “time is money” a devenit una din butadele favorite ale antreprenorilor din intreaga lume . A fost considerata o cheie importanta a succesului in afaceri.
A functionat ca atare , multa vreme. Acutizarea trasaturilor capitalismului, insa ,si globalizarea mentalitatii antreprenoriale, au facut ca aceasta butada sa devina din ce in ce mai mult un obstacol de netrecut in consumarea fericirii de a trai. In orice caz, nu are nici o legatura cu ceea ce francezii numesc “savoire-vivre” si “ savoir-etre”.
Mai mult decat atata, potrivit studiului foarte interesant pe care am avut privilegiul sa-l parcurg , indemnul/etica/habitusul “time is money” se dovedeste a fi nociv , generator de maladii grave.
Articolul a fost scris de Martin J. Smith, publicat in jurnalul Stanford Graduate School of Business, preluat de Courrier international, 20.07.2017 - “Psychologie . Le temps c’est de l’argent (mais penser comme ca nuit gravement a la sante)- “Psihologie. Timpul este bani ( a gandi astfel provoaca tulburari mari sanatatii)”
Istoria analizei butadei “time is money” este interesanta in sine. Este vorba de scormonenlile lui Jeffrey Pfeffer (JP) , profesor inteligent si curios al prestigioasei Stanford Graduate School of Business . Cand , in urma cu cativa ani, Universitatea din Stanford a schimbat logicialul de plata a salariilor, JP a constatat ceva straniu pe fisa lui : desi nu era platit la ora buletinul sau de plata afisa un salariu orar.
A vrut sa vada de unde reieseau acele cifre si a ajuns la concluzia ca salariul lui anual era divizat cu 2080 ( 52 saptamani multiplicate cu 40 ore pe saptamana).
Ce inseamna a gandi timpul in dolari
Cel mai interesant a fost cum a reactionat psihologic JP. Vazandu-si timpul masurat in monede sunatoare, JP a observat ca a inceput sa gandeasca timpul in dolari.
Aceasta idee a devenit obsesionala pentru el si dupa 10 ani de framantari solitare s-a asociat cu Sanford DeVoe ( SD ), profesor la Anderson School of Management de la UCLA.
Au facut un studiu si au ajuns la concluzia ca a gandi timpul in termeni financiari influenteaza alegerile individuale in munca de benevolat si in orele suplimentare platite la lucru.
JP a inceput apoi sa lucreze cu Dana R. Carney ( DC ) de la Haas School of Business, Universitatea din California.
Impreuna au ajuns la un rezultat esential : conceptia economica asupra timpului are si consecinte fiziologice dramatice asupra individului . “Cu cat esti mai constient de valoarea economica a fiecarui moment , cu atat esti mai stresat si ai o concentratie mai mare de cortizol , hormonul care induce stresul”.
Corelatia dintre bani si stres
JP si DC au revizitat si studiul facut de Cathleen Kaveney ( CK ), de la Boston College.
CK a vrut sa inteleaga de ce avocatii se considera foarte rar satisfacuti de cariera lor , pe care adesea o parasesc prematur, in ciuda prestigiului si a remuneratiei importante. Dupa parerea lui CK, “ membrii baroului au timpul decupat in minute facturabile si sunt excesiv de constienti de pendula care le da ritm vietii profesionale”.
In viata privata, cand iau masa cu prietenii sau antreneaza o echipa de fotbal de copii, se gandesc la cati bani pierd facand aceste lucruri.
JP si CK au facut un experiment . Au recrutat 104 subiecti pe care i-au platit cu 50 euro pentru doua ore de lucru intr-o intreprindere virtuala. Au spart grupul in doua : jumatate din subiecti au trebuit sa-si calculeze venitul pe minut. Cealalta jumatate nu a trebuit sa faca aceasta operatie. Au masurat nivelul de cortizol din saliva inainte si dupa experiment, pentru toti subiectii.
Rezultatul a fost tulburator : cei care si-au calculat venitul pe minut au avut cu 25% mai mult cortizol in saliva decat cei care nu au facut calculul.
Rezultatele reflecta evolutia pietei de munca
Potrivit lui JP aceste rezultate sunt alarmante, tinand cont de evolutia pietei de munca in SUA. A aparut asa-numita “gig-economy”, un sistem care te plateste pe sarcina si nu pe statutul de angajat cu timp intreg.
Dupa cunostintele mele acest lucru se intampla si in Europa : se prevad “contracte de proiect”, care sa le inlocuiasca pe cele clasice , pe durata determinata si pe durata nedeterminata. In UK exista contracte fara obligatii, in care poti fi angajat instantaneu, cu un minimum de forme dar poti fi si concediat oricand si nu ai decat drepturile pe care ti le acorda, discretional, angajatorul. Pe termen scurt aceste contracte scoate multa lume din marasm dar, pe termen lung, sunt o catastrofa. Asistam la uberizarea economiei.
Legat de aceste lucruri, JP spune : “Cand asociem prea mult timpul cu banii , nu profitam de viata. Nu mai apreciem muzica, apusurile de soare. Nu aceasta este calea spre fericire”.
3 motive pentru care angajatorii trebuie sa-si faca probleme legate de stresul angajatilor la lucru
Aparent, un anagajator ar trebui sa-si spuna ca stresul legat de lucru este exclusiv problema angajatului. Cu atat mai mult cu cat gradele de stresare ale angajatilor, difera. In final, poti sa te gandesti ca stresatii nu s-au adaptat la postul lor. Din pacate lucrurile nu stau chiar asa !
1) Ingrijirea medicala il costa mult atat pe angajat cat si pe angajator;
2) Nivelul de sanatate al angajatilor impacteaza productivitatea muncii;
3) Sanatatea angajatilor este un indice fiabil al bunei functionari a unei organizatii.
Ca si marea majoritate a dumneavoastra si eu am fost in Grecia. M-am indragostit de aceasta populatie pentru care ceasul nu conteaza si pentru care caldura prieteniei tine loc de caldura inselatoare a banilor.
Spusele lui G.K.Chesterton despre italieni, le voi extinde si asupra grecilor si spaniolilor : “Sunt prea inteligenti ca sa aprecieze progresul “ !
Un produs media marca Rentrop&Straton 
