Analizele Manager.ro: De ce vor unele state sa aiba o moneda slaba

Analizele Manager.ro: De ce vor unele state sa aiba o moneda slaba curs valutarexporturieurochina

Multe tari ale lumii au devenit periculos de dependente de exporturi, iar devalorizarea monedei proprii, care face respectivele exporturi mai ieftine, este tot mai des vazuta ca un instrument pentru prosperitate, scrie revista The International Economy. In acest context, e foarte posibil sa izbucneasca un adevarat razboi monetar, pentru ca tarile jongleaza din ce in ce mai mult cu sistemul de schimb valutar, adesea dupa propriile lor reguli.
Un asemenea mers pe cont propriu ar fi putut fi acceptabil in perioadele trecute, de crestere globala vioaie, atunci cand economia americana si dolarul dominau lumea. Dar, odata cu estomparea dominatiei americane, sistemul monetar a devenit o capcana mercantilista periculoasa, care poate alimenta neintelegerile, resentimentele si reactiile potential agresive.

Acum se pare ca fiecare tara vrea sa aiba o moneda relativ slaba. Iar aici trebuie facuta o mentiune speciala pentru japonezi, care sunt maestri in folosirea rezervelor lor monetare straine, prin interventia bancii centrale, pentru a impiedica yenul sa se intareasca prea tare. Totusi, mai nou, oficialii de la Tokyo se lupta cu un val deliberat de cumparare de yeni de catre fonduri controlate de guvernul chinez. Chinezii, care concureaza direct cu Japonia in exportul de bunuri de capital (sisteme de cale ferata de mare viteza, de exemplu), au fost nemilosi in eforturile lor de a produce o crestere a yenului, facand astfel bunurile japoneze mai putin competitive.

In acelasi timp, decidentii politici europeni dau lupta vietii lor pentru a salva uniunea monetara. Eurozona tot flirteaza cu recesiunea, dar asta nu se vede, data fiind puterea relativa a monedei europene.

Dar de ce euro nu a slabit semnificativ? Unul dintre motive este ca actuala criza a fortat bancile europene sa repatrieze o mare parte a capitalului lor din strainatate. Si un alt motiv important este, din nou, China. Eurozona este cea mai mare piata de export a Chinei, iar un euro mai slab ar dezavantaja bunurile chinezesti. Ca urmare, chinezii au cumparat datoria unor tari precum Grecia, Portugalia si Spania, in parte ca un mijloc de a impiedica slabirea euro.

Adevarul, pana la urma, e ca nimic din ce are legatura cu actualul sistem de schimb valutar nu este batut in cuie. Anul trecut, de exemplu, FMI-ul si-a schimbat o pozitie pe care a aparat-o timp de decenii, anume aceea ca guvernele nu pot stabili nivelul cursului de schimb, asta fiind treaba pietelor. Acum se pare ca pot, in cazul tarilor cu economii in curs de dezvoltare.

Si, in consecinta, germanii au anuntat si ei imediat ca isi vor rezerva dreptul de a institui controale de capital, ceea ce inseamna ca, in eventualitatea unei ruperi a zonei euro, tara lor va ingreuna efortul celorlalte tari mai slabe de a-si deprecia monedele pentru a obtine un avantaj competitiv. Germania va dori astfel sa se asigure ca industria ei de export nu este periclitata.

Pe scurt, aproape toti vor acum sa se joace cu sistemul, iar rezultatul este o nesiguranta periculoasa pentru pietele financiare. Un sistem mai rational, care sa implice acorduri transparente si negociate in privinta interventiilor monetare, este esential daca vrem ca lumea sa ajunga la o recuperare sustenabila si sa evitam inca o criza.

Sistemul de comert global opereaza deja sub imperiul unor reguli negociate, fixe, creand un climat de certitudine pentru toti. A venit timpul ca si sistemul monetar sa faca la fel.