Editorial Florin Campeanu: Viata pe credit
bancifranc elvetiancecmugur isarescu
In urma cu vreo 5.000 de ani, apareau pe pamant primele forme de... sistem bancar. De atunci, vorbele intelepte cum ca "banca iti da o umbrela atunci cand nu ploua si ti-o cere atunci cand ploua" sunt valabile in fiecare secunda. Doar oamenii se schimba. Ca nume, fizionomie, rasa. Mai putin din punct de vedere comportamental. Comportamental... vrem mereu mai mult, chiar si atunci cand ne bazam pe putin.
Greu de crezut, dar vestitul Cod al lui Hammurabi reglementa foarte simplu si eficient activitatea din domeniul bancar. Rand pe rand, Mesopotamia, Egiptul antic, India, China si, evident, Grecia au descoperit ca economiile lor se dezvolta mai bine atunci cand exista banci. Asta se intampla in perioada definita de istorici ca fiind Inainte de Christos. Cu vreo 1.000 de ani.
Cand au aparut, la Roma, celebrele "argentarius", zarurile erau deja aruncate, cum ar fi spus Iulius Cezar. Un domn care, in niste scrieri destul de cunoscute prin anumite medii, ii reamintea unui bancher sa nu uite sa "stranga ratele" de la poporul imprumutat. Practic, romanii au luat modelul bancilor de la greci si l-au perfectionat. Asa cum au facut cu multe alte lucruri.
Religiile au incercat, cumva, sa limiteze apetitul oamenilor pentru bani usor de obtinut si greu de dat inapoi. Pana la urma, doar islamul se opune in continuare, cu indarjire, oricarei forma de imprumut cu dobanda - in fapt, ratiunea de a fi a oricarei banci. Totusi, in secolul XX, bancile din zonele musulmane au reusit sa gaseasca o formula de a face profit, fara sa perceapa, oficial, dobanzi. Pentru ca, nu-i asa, banul izbandeste intotdeauna, precum apa care-si face loc, prin sau printre cele mai dure roci, spre mare.
Cea mai veche banca din lume inca pe piata
La 1472, in Italia, la Siena, se infiinta Banca Monte dei Paschi di Siena S.p.A.. E cea mai veche banca din lume inca activa, mai mult, e a treia banca din Italia - ceea ce nu e de ici, de colo. Aproape de 1600, la Hamburg, in Germania, aparea Berenberg Bank. Este condusa, si azi, de descendentii fratilor belgieni Hans si Paul Berenberg. Printre altele Berenberg Bank a contribuit la fondarea HSBC, un colos bancar mondial, dar si a Danske Bank sau HypoVereinsbank. Nume pe care, cand le citesti, daca esti din sectorul bancar, cunosti putina istorie si stii cum se fac cartile in domeniu, te infiori. Barclays scotea capul, timid, la 1690, iar astazi are o cota de piata impresionanta. Bank of Scotland isi primeste certificatul de inregistrare in 1695, la un an dupa Bank of England. Aaruta in 1799, JPMorgan Chase nu mai face, deja, parte din primul val. Nici macar din al doilea. Insa a recuperat rapid...
CEC a aparut in 1865, un an care i-ar face pe nostalgici sa spuna: "ce avansati eram pe vremuri". In acelasi registru, ne putem complimenta cu primul lift intr-un castel, cu iluminatul public la Bucuresti, cu descoperirea stiloului si cu avionul lui Henri Coanda. Insa, din pacate, in afara de perioada dintre cele doua razboaie mondiale, sectorul bancar romanesc nu prea se poate lauda ca a stat prea mult la masa celor bogati. Dupa razboi, am ramas cu "azi la CEC un leu depui / maine el va scoate pui" si, evident, fara nici o legatura, cu "nici o masa fara peste". Revolutia ne-a adus o explozie de banci, dublata, ca spectaculozitate, doar de o explozie a falimentelor (Bancorex, Banca Turco-Romana, Banca Internationala a Religiilor etc.). De vreo 7-8 ani, putem spune ca exista stabilitate, ca, desi unele banci au avut probleme (unele mari de tot), oamenii nu s-au mai trezit peste noapte fara economiile de-o viata. Nu au mai fost cozi si veritabile lupte de strada pentru "retrageri de numerar". Iar principalul merit, cu riscul sa fiu injurat de cei care protesteaza pe tema francului elvetian, apartine Bancii Nationale a Romaniei.
Bancile si dezvoltarea economica
De ce toata aceasta istorie? Nu e o pledoarie pentru banci, pentru credite. In nici un caz. Insa este o semnalare a faptului ca, fara un sector bancar performant, o tara nu poate emite pretentii la dezvoltare. De fapt, unul din principalele motive pentru care Romania nu s-a dezvoltat dupa revolutie asa cum ne-am dorit este reprezentat de faptul ca sistemul bancar nu a imprumutat asa cum trebuia sa o faca. Prudenta excesiva din anii de boom au fost urmati de o criza ce a determinat bancile sa sufle nu doar in iaurt, ci si in... laptele din care e facut iaurtul. De multe ori, chiar in vaca... Visul antreprenorului roman cum ca bancherul ii va da bani pentru o idee a ramas doar un vis despre care citim in cartile de economie. Marile forte mondiale (capitaliste) asa au aparut. Cu micul antreprenor care a primit 10.000 de dolari pentru a produce si vinde o bautura racoritoare sau 1.000 de marci pentru o mini-fabrica de bere... La noi, de cele mai multe ori, decat sa faci un dosar pentru un credit, pentru firma, mai bine incepi sa cauti aur la marginea orasului. Ai sanse sa faci rost de bani mai repede...
Imi aduc aminte ca, acum aproape cincisprezece ani, in SUA, am intalnit niste roamni stabiliti acolo de ceva vreme, deja cetateni americani. Aveau 5 carduri de credit - el si 7 - ea. In fiecare saptamana, primeau formulare de carduri de la alte banci, interesate de solvabilitatea dovedita de-a lungul timpului de o familie responsabila, cu joburi decente, de durata, bine platite. Nu prea intelegeam cum functioneaza sistemul (la noi, a solicita atunci un card de credit era o aventuramai mare decat cea in care a pornit Cristofor Columb). El mi-a spus simplu: "Aici, in America, viata e pe credit. Pentru multe companii, daca nu ai card de credit nu existi". Apoi mi-a povestit cum multi americani au 10 - 11 carduri de credit si, cand nu mai pot sa plateasca ratele, mai... fac unul si tot asa. Pana cand ajungi sa fii dator cam pana la a treia generatie, fapt care bancii ii convine foarte mult.
Credit cu pistolul la tampla?
Asa cum spunea un coleg de-al meu tot pe acest site, nimeni nu a pus nimanui pistolul la tampla pentru a lua un credit. Suntem victimele propriei lacomii, dorim mereu mai mult decat ne permitem. Ne imprumutam cand ne este bine si ne plangem cand ne este rau. Vrem sa fim ajutati pentru ca nu ne-a mai placut Loganul si ne-am luat un BMW, ca sa vada lumea ca am reusit in viata. Pe credit ne cumparam statut si ne simtim bine. Apoi iesim in strada pentru ca o banca nationala dintr-o tara "neutra" face niste acrobatii care destabilizeaza tot sectorul bancar, iar ratele noastre se dubleaza. Atunci uitam de statut si am vrea sa dam bancii masina inapoi. Masina care, din pacate, valoreaza un sfert din suma cu care am cumparat-o, la care suma se adauga dobanzi, comisioane, taxe de administrare a dosarului etc. Merita? Atunci cand am semnat, am crezut ca da, merita. Luati de val, precum surferii, am uitat repede ca valul e efemer si ca, daca dorim o noua experienta, trebuie sa o luam inot in larg, pe placa. Si sa fim atenti la rechini sau meduze ucigase...
Bancile au aparut - si au rezistat - dintr-un singur motiv: oamenii au nevoie de ele. Daca toti am trai doar din ceea ce producem, ele ar disparea. Maine. Dar nu dispar, iar acest lucru nu se va intampla mii de ani de acum inainte. Din contra. Uitati-va la SUA, unde acum 6-7 ani oamenii au fost dati afara din case de executori. Aceiasi oameni si-au luat acum alte case. Pentru ca asa suntem facuti: uitam repede ca ne-a durut stomacul dupa ce am mancat prea mult. Ne-a placut sa mancam, o vom face in continuare. Si luam pastile pentru digestie.
Cat despre criza francului elvetian, un prieten ma intreba ce parere am. Nu sunt specialist in macro-economie, nu sunt specialist nici in comportamentul uman. Insa legat de credite, atunci cand am avut nevoie si am apelat la ele, m-am ghidat dupa sfatul unui om care, cel putin din punctul meu de vedere, se pricepe mai mult ca mine. Acest om a spus, acum peste 15 ani: "Intotdeauna imprumuta-te in moneda in care ti se plateste salariul"! Asa am facut. Nu stiu daca a fost prea bine, insa, cu certitudine, stiu ca nu a fost prea rau...
Omul se numeste Mugur Isarescu.