Cat de inghesuit traiesc romanii
locuinte romanibcr bplfrustrari romani
Aproape jumatate dintre familiile romanesti (46%) traiesc in una sau doua camere, in orase, procentul ajungand chiar la 57%.
Cifrele devin mai dramatice cand vine vorba despre marimea familiilor.
Traiesc in maximum doua camere, 40% din familiile cu 3 persoane, 32% din familiile cu 4 persoane, 20% din familiile cu 5 persoane si 20% din familiile cu 6 persoane, reiese din studiile de piata derulate de BCR Banca pentru Locuinte (BCR BpL) cu sprijinul IRSOP.
"Incercam sa ne imaginam traiul zilnic al unei familii de 4 sau 6 persoane intr-un apartament de doua camere: cum se odihnesc acesti oameni? Cum mananca? Ce posibilitati de intimitate exista?
Unde isi tin lucrurile? Unde se pregatesc pentru scoala sau pentru munca? Cum gestioneaza preferintele divergente? Cum este atmosfera generala?
In mod curios, tema densitatii excesive in locuintele romanesti lipseste din discutiile publice si nu pare sa preocupe pe nimeni, in afara de locatarii in cauza", a declarat dr. Petre Datculescu, directorul IRSOP.
El a explicat ca toate fiintele vii sufera cand spatiul lor de viata este supraaglomerat.
Cand traiesc inghesuite, animalele se reproduc mai incet, nu isi ingrijesc puii cum trebuie si devin vulnerabile la afectiuni.
Studiile au constatat ca oamenii inghesuiti in spatii supraaglomerate au performante intelectuale mai scazute, devin mai retrasi din punct de vedere social si mai putin toleranti in relatiile interumane.
Cercetarile facute de IRSOP pe aceasta tema arata ca oamenii care provin din familii numeroase inghesuite in spatii stramte raporteaza o crestere a iritabilitatii, a frustratiei, a senzatiei de constrangere si a sentimentului ca nu au control asupra vietii proprii.
Efectul cel mai grav al supraaglomerarii locative este instalarea resemnarii.
Oamenii se descurajeaza si se obisnuiesc cu ideea ca nu vor putea depasi inconfortul in care traiesc. Acest efect psihologic se numeste neajutorare invatata si apare cand oamenii realizeaza ca nu exista scapare, pentru ca fortele proprii sunt insuficiente, iar ajutorul extern este absent.
Familiile inghesuite nu au nevoie de compasiune, ci de ajutor, care se traduce prin acces la finantare, prin politici si strategii guvernamentale de imbunatatirea locuirii si mai ales prin constientizarea publica a riscurilor traiului inghesuit, a declarat Datculescu.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
