Profetii pentru piata imobiliara. Ce ne asteapta pana in 2030 in privinta preturilor?

 

 

Evolutia preturilor in centrele urbane dominante ale Romaniei indica o tendinta de crestere accelerata, care ar putea duce la valori record pana la sfarsitul acestui deceniu. In orasul Cluj-Napoca, estimarile expertilor indica posibilitatea ca un apartament sa fie vandut cu peste 6.000 de euro pe metru patrat pana in anul 2030, ceea ce ar reprezenta aproape o dublare a valorilor actuale, conform media9.ro.

Capitala nu va ramane departe de acest ritm, existand premisele ca metrul patrat util sa atinga pragul de 5.000 de euro in aceeasi perioada, pe masura ce discrepanta dintre locuintele noi si cele vechi se va accentua. Aceasta ascensiune este considerata a fi una sustenabila, avand in vedere ca randamentele imobiliare din Romania raman foarte atractive in comparatie cu media europeana.

Totodata, potentialul de dezvoltare pe zona rezidentiala ramane ridicat, insa este conditionat de interventia autoritatilor in deblocarea planurilor urbanistice generale care au fost tergiversate in ultimul deceniu.

 

 

Un factor determinant care va modela preturile pana in 2030 este reglementarea tot mai stricta in domeniul eficientei energetice si al protectiei mediului. Politicile europene impun deja standardul nZEB pentru constructiile noi, iar obiectivul pentru anul 2030 este ca toate cladirile sa aiba emisii zero, ceea ce va genera o diferentiere clara pe piata intre activele sustenabile si cele invechite, potrivit romaniaeficienta.ro.

Proiectele care integreaza tehnologii inteligente, solutii de incalzire electrificata si surse de energie regenerabila isi vor pastra sau chiar creste valoarea, fiind percepute de banci si investitori ca avand un risc scazut. 

Pe de alta parte, locuintele cu performante energetice slabe si costuri mari de operare vor fi supuse unor presiuni constante de pret si unor potentiale ajustari negative. Aceasta tranzitie va face ca o locuinta din clasa energetica G sa consume de aproximativ zece ori mai multa energie decat una la standard nZEB, transformand eficienta energetica dintr-un lux intr-o necesitate economica vitala.

 

 

Perioada 2025-2026 este marcata de o stabilitate relativa a preturilor, dar si de provocari economice care afecteaza ritmul de constructie la nivel regional. Romania traverseaza o faza de austeritate si scadere a consumului, fiind in prezent un factor de risc care influenteaza negativ prognoza de constructii in Europa de Sud-Est.

Inflatia ridicata si accesul mai dificil la creditare au determinat cumparatorii sa fie mult mai selectivi, analizand atent reputatia dezvoltatorului si calitatea executiei inainte de a semna un contract, arata nextbank.ro

Totusi, perspectivele pe termen lung raman optimiste, expertii estimand ca efectele politicilor fiscale contractive se vor estompa incepand cu anul 2027, moment in care dobanzile ar putea scadea, revitalizand cererea. Aceasta fereastra de timp este vazuta ca o oportunitate pentru cei care dispun de lichiditati, intr-o piata unde nu se mai asteapta prabusiri de preturi, ci doar corectii punctuale pe segmentele cele mai vulnerabile.

 

 

Un fenomen remarcabil al ultimilor ani este volumul mare de tranzactii realizate cu plata cash, ceea ce demonstreaza ca imobilele sunt folosite tot mai mult ca un instrument de protejare a economiilor in fata devalorizarii monetare. Se estimeaza ca aproximativ jumatate din achizitiile recente au un scop investitional sau speculativ si nu reflecta neaparat satisfacerea unei nevoi imediate de locuire, conform Strategiei Nationale a Locuirii pentru perioada 2022-2050

Chiar si in contextul scumpirilor prognozate pana in 2030, Romania ramane un exemplu pozitiv in Uniunea Europeana in ceea ce priveste accesibilitatea locuintelor, avand preturi medii mult mai mici decat in capitalele vestice.

Avantajele fiscale, cum ar fi absenta taxei de transfer imobiliar la cumparare si impozitele locale relativ scazute, vor continua sa faca din Romania o destinatie tentanta pentru capitalul autohton si strain. In paralel, statul isi propune o interventie mai activa prin Strategia Nationala a Locuirii, vizand construirea a cel putin 60.000 de locuinte publice pana in 2050 pentru a echilibra cererea sociala.