Intra in afaceri - Semi-internat la domiciliu

Intra in afaceri - Semi-internat la domiciliu afaceriinternatdomiciliu

                    Intra in afaceri - Semi-internat la domiciliu

"Cand eram prin clasa VI-a, parintii m-au inscris la intenatul din curtea scolii unde invatam (Sc. Gen. 189) in regim de semi-internat. Asta pentru ca eram singura acasa pana veneau ei de la serviciu si va puteti imagina ce puteam sa fac eu pe acolo... Dupa scoala, ma duceam in cladirea internatului, "semnam condica", dupa care mancam si... direct in sala de studiu unde imi faceam lectiile pentru ziua urmatoare.

Acum sunt "consemnata la domiciliu" vreo doi ani pentru ca am un bebelus. Fetita mea cea mare este clasa I-a  si astfel, pentru a-mi mai rotunji veniturile, am deschis la noi acasa un semi-internat  pentru (deocamdata) 5 dintre colegii fetitei mele. Noi avem un apartament foarte mare - 4 camere - astfel incat avem spatiu suficient pentru toata lumea.

Ideea este simpla si usor de aplicat: pe copii ii iau eu de la scoala, nu mananca la mine pentru ca asa vor parintii si oricum ei vin cu "cornul si laptele" de la scoala pentru ca nu reusesc sa le consume in pauza, facem lectiile, citim povesti, ii meditez la engleza, ne jucam pe calculator (jocuri de pe CD-urile din revista Matematica), vedem un film la video etc. Parintii sunt incantati, pentru ca au copiii supravegheati, iar cand ei vin acasa lectiile sunt facute, repetate temele pentru ziua urmatoare si nici macar nu mai trebuie sa-i verifice. Convenabil, nu?

Taxa este de 2.000.000 lei/luna, atat cat ia orice bunicuta pe care o angajezi sa-ti ia copilul de la scoala si sa ti-l pazeasca pana vii de la serviciu. Avantajul, in cazul meu, este ca, atunci cand vin parintii, copilul se poate odihni putin sau poate pleca la joaca sau pot avea toti program de oras, de film etc., pentru ca temele sunt facute, verificate si repetate pentru a doua zi.

As putea spune, si fara falsa modestie, ca am si o mare satisfactie profesionala, la sedintele cu parintii doamna invatatoare ii citeaza mai mereu pe "copiii mei" ca fiind din ce in ce mai buni: citesc mai repede si mai cursiv decat ceilalti, cu greseli mai putine, se fac mereu remarcati la matematica si nu vin absolut niciodata cu temele nefacute la scoala. Au un progres evident mai rapid decat ceilalti.

Aceasta activitate ma ajuta enorm si in meseria mea, eu fiind specializata in psihologia copilului, in special a copilului de varsta prescolara si scolara. Am lucrat ani multi la un camin de copii cu nevoie speciale, apoi la scoala de surdo-muti, am doua stagii de studiu la camine de copii din Elvetia, ca in final sa ajung la scoala la care sunt acum. Imi place ceea ce fac, imi plac copiii si am mare rabdare cu ei. Copiii au mare nevoie sa fie indrumati (bineinteles, fara a simti acest lucru), sa fie ascultati, au mare nevoie de ajutor pentru a creste mari si a deveni, nu ca noi, ci mai buni si mai competitivi decat noi."

Autor: Lucia Radu, Bucuresti