Gesturile ne ajuta sa imbogatim vocabularul bebelusilor

Gesturile ne ajuta sa imbogatim vocabularul bebelusilor limbajinvataregesturibebelusistudiu

Un studiu american arata ca desemnarea obiectelor pe care le numim faciliteaza invatarea cuvintelor asociate, si aceasta independent de categoria socio-profesionala a parintilor.
Daca ii vorbiti copilului dumneavoastra despre o pisica, aratati-i-o cu degetul: acest lucru i-ar putea imbunatati sansele de reusita la scoala. Un recent studiu, publicat in "Proceedings of the National Academy of Sciences" (PNAS) si realizat de cercetatori de la Universitatea din Chicago pe un esantion de 50 de familii americane, arata, intr-adevar, ca indicarea unui obiect in acelasi timp cu numirea lui ii ajuta pe copii sa retina acel cuvant. Aceasta tehnica ne permite sa-i facem sa stapaneasca un numar mai mare de cuvinte inainte de intrarea lor la scoala, ceea ce le confera un avantaj in raport cu ceilalti copii de aceeasi varsta. Capacitatile individuale si temperamentul copiilor nu sunt deci singurii factori implicati in asimilarea lexicului.
Pentru acest studiu, cercetatorii au filmat interactiunile cotidiene dintre mame si copiii lor, in varsta de 14 luni la inceputul studiului. "Calitatea" informatiilor furnizate de mame copiilor lor – altfel spus usurinta pe care ele o aveau in a lega obiecte si numele lor in fiecare din situatii – a fost evaluata a posteriori printr-un panel de 218 adulti carora li s-au difuzat scene video. Cantitatea de cuvinte utilizate a fost masurata prin numarul de cuvinte pe minut.
 
Achizitia limbajului este sensibila la inegalitatile sociale?
In mod curios, calitatea informatiei este independenta de cantitatea sa. Altfel spus, o mama poate vorbi mult copilului sau fara ca aceasta sa-i procure totusi indicii care sa-i permita sa asocieze termenii folositi cu ceea ce ei desemneaza, si invers.
O alta surpriza a fost ca statutul social al parentilor nu poate explica decat cantitatea de informatii transmise copiilor, dar nu si calitatea lor. Cu alte cuvinte, daca un muncitor pare, din punct de vedere statistic, ca vorbeste mai putin decat un medic cu copilul sau, claritatea interactiunii lor nu este neaparat mai putin buna.
In final, achizitia vocabularului se realizeaza prin acumularea si selectarea informatiilor: copilul inmagazineaza ansamblul situatiilor pe care le traieste, dar tinde de asemenea sa trieze semnalele pe care le percepe (sunet, cuvant, gest, privire) astfel incat sa nu le pastreze decat pe cele mai pertinente, cele care-i permit sa identifice in mod fara echivoc obiectele sau fiintele desemnate.
Studii in curs incearca sa determine mai precis natura exacta a tuturor acestor semnale. Cunoasterea lor mai buna ar oferi parintilor instrumente pentru a usura deprinderea lexicului de catre copiii lor.