Bursele de valori, pseudoconcert pentru vioara si orchestra
viori stradivariusinvestitiipiete de capitalactiunibursesupraevaluare
Este foarte posibil ca pana si cea mai slab dezvoltata ureche muzicala, cel mai afon intre afoni sa fi auzit de viorile manufacturate de Antonio Stradivari.
Chiar si pentru cine-si zgarie timpanele cu unele... ritmuri contemporane, un concert sustinut de un manuitor de Stradivarius, fie el si Edvin Marton, care a stiut sa faca o afacere din vioara sa, suna tentant.
Dar oare cati melomani pot face diferenta intre sunetul unui Stradivarius si cel al unei viori manufacturate in zilele noastre? Cati pot distinge glasul milioanelor de dolari razbatand din fibrele de molid prelucrat la Cremona si "vocile" de cateva mii sau zeci de mii ale mult mai tinerelor surate?
Ei bine, nici macar marii maestri ai viorii nu pot, daca ar fi sa dam crezare studiului facut de cercetatoarea in acustica Claudia Fritz, de la Institutul Jean-Le-Rond-d'Alembert, care a legat la ochi mari violonisti si i-a rugat sa cante, pe rand, la mai multe viori.
In 2010, cu ocazia unui concurs international, desfasurat in SUA, Fritz i-a invitat pe violonisti la un test pe nevazute si pe cantate.
21 de violonisti au avut la dispozitie sase viori exceptionale, printre care doua Stradivarius si una Guarneri.
Maestrii au fost rugati sa compare si sa ierarhizeze viorile. Culmea sau nu, niciunul dintre violonisti nu a pus pe primele locuri celebrele viori.
Acum doi ani, Fritz a repetat genul de experiment, in Europa, cand numai zece violonisti au fost rugati sa testeze 12 viori, dintre care cinci Stradivarius si sase moderne.
Fiecare sesiune de testare a durat peste o ora, iar muzicienii nu au putut identifica nici macar vizual instrumentele, viorile moderne fiind transformate pentru a parea vechi.
Dupa ce au cantat, violonistii au fost rugati sa aleaga instrumentul la care ar performa intr-un ipotetic turneu de concerte.
Cand au comparat calitatile viorii alese in urma testului cu vechea lor vioara favorita, interpretii au considerat superior noul instrument.
Niciunul dintre cei zece violonisti nu a putut ghici vechimea diferitelor instrumente si, prin urmare, sa faca diferenta intre viorile vechi si cele moderne.
Din cei zece maestri, sase s-au declarat incantati de sunetul viorilor moderne, unele fiind in varsta de numai cateva... zile.
Cum era de asteptat, studiile au starnit nemultumiri, mai ales in randul cui are vreun Stradivarius de vandut la licitatie, pe zeci de milioane de dolari.
Legat de concluziile studiului, ramane sa se mai certe lutieri, violonisti si compozitori, dar, dincolo de asta, cercetarea are meritul ca atrage atentia asupra supraevaluarii, de zeci de ori, a unor active - viorile Stradivarius - si, in acelasi timp, asupra subevaluarii altora - viorile facute de lutieri din zilele noastre, care, fara indoiala, pun aceeasi pasiune in creatiile lor ca si Antonio Stradivari.
Asa cum mitul Stradivarius (mitul, nu vioara!) poate sa scartaie, la fel pot suna aurul, perechile de valute, casele, apartamentele, obligatiunile si actiunile.
Acum vreo luna, Mark Spitznagel estima ca, in acest an, pretul actiunilor se va prabusi cu 50% si spunea ca investitorii nu au dreptul sa fie surprinsi de o cadere severa si iminenta a pietelor de actiuni, ci chiar trebuie sa se astepe la asta...
La randul lui, Marc Faber arata ca s-a format o bula gigant de active financiare care ar putea sa explodeze in orice zi.
La relativ scurt timp dupa aceste predictii, indicii pietei americane de capital atingeau maxime istorice, urmate, desigur, de o corectie.
Asta nu inseamna ca cei doi guru nu ar putea avea, in cele din urma, dreptate. Numai ca, din nou, o prabusire generalizata inseamna si ieftinirea unor actiuni solide, dar cu preturi uriase, in prezent, asemanatoare cu cele ale viorilor cremoneze.
Daca, de maine, studiul sus-mentionat ar fi unanim acceptat si ar duce la ieftinirea cu 50% a viorilor Stradivarius, nu ar fi asta o ocazie de a le cumpara?
Pana la urma, ca viorile Stradivarius sau Guarnieri suna mai bine sau la fel ca viorile facute de maestri contemporani, important este ca pietele sa cante, uneori fals, uneori a paguba, cateodata bucati de-ale lui Edvin Marton, alteori "Anotimpurile" lui Vivaldi...
Un produs media marca Rentrop&Straton 
