Ce avutie mai apara statul la cele cinci SIF?
prag sifdetineri sifridicare prag sifprivatizare
Cele cinci Societati de Investitii Financiare, "celebre" in randul putinilor romani interesati de piata de capital sub denumirea generica de "SIF-uri", au luat fiinta ca organisme de plasament colectiv, inlocuind tot atatea Fonduri ale Proprietatii Private (FPP), la care multi cetateni au devenit actionari prin privatizarea in masa.
Asa cum avea sa faca mult mai tarziu infiintand Fondul Proprietatea (FP), tot o SIF, dar cu un nume diferit, statul a inglobat in FPP/SIF bucati, actiuni, parti la companiile la care el era actionar 100% si pe care urma sa le privatizeze, in primul rand catre propriii cetateni.
Pana cand actiunile rezultate au fost listate si tranzactionate la Bursa de Valori Bucuresti (BVB) capatand o valoare de piata - tot ca in mai tanarul caz al FP - multi dintre proaspat improprietaritii cu actiuni le-au vandut pe mai nimic.
In conditiile in care niste potenti investitori straini si, ulterior, si romani ar fi fost in stare sa cumpere SIF cu totul, statul a fixat un prag de detinere din actiunile celor cinci SIF, la 0,1%, ca doar, pe buna dreptate la acea vreme, voia ca, in primul rand, sa beneficieze de avutia nationala romanii care indurasera atata timp lipsurile regimului comunist.
Cumva, statul de la inceputul anilor '90 era mult mai grijuliu si era corect cu cetatenii sai, improprietarindu-i cu bucatele din avutia nationala.
Gandit tocmai pentru a preveni o preluare rapida si asa-zis ostila a unei mari parti din acesta avutie, in cele din urma, pragul de detinere a stat in calea consolidarii actionariatului, mentinandu-l faramitat si, prin urmare, fara mare putere in fata conducerilor SIF.
Ce era conceput ca mijloc de protectie s-a intors impotriva actionarilor carora, pe langa prag, le mai era si le este refuzata pana si posibilitatea de a actiona concertat (este ca si cand, in cazul votarii unor legi de catre Parlamentul Romaniei, li s-ar interzice deputatilor si senatorilor diverselor partide sa se inteleaga asupra felului in care vor vota) si i-a tinut departe si foarte departe pe alti potentiali investitori.
Se spune ca, prin mentinerea pragului de detinere la SIF, a fost evitata situatia de la FP, la care oricine poate cumpara oricate actiuni il tin buzunarele si la care actionari straini exact asta au si facut (desi nici pe romani nu-i impiedica nimeni sa faca acelasi lucru) si acum vor sa vanda Fondul bucata cu bucata.
Insa, acum, bancile si majoritatea companiilor pe care statul, infiintand FPP/SIF a binevoit sa le imparta cu cetatenii nu mai sunt numai ale SIF si ale statului. Statul a vandut de mult Bancpost, BRD, BCR, Petrom.
Deci, prin mentinerea pragului de detinere la SIF, statul nu mai protejeaza o mare parte din avutia nationala, cum facea initial, ci o avutie care este deja in proprietate privata. Cum ar veni protejeaza proprietatea privata de alta proprietate privata.
Totusi, pragul de detinere la cele cinci SIF a fost majorat la 1% si, ulterior la 5%, cat este in prezent. Mai mult decat atat, autoritatile de reglementare a pietei de capital au permis, recent, celor cinci SIF sa poata cumpara actiuni intre ele.
Iar ele si-au exercitat rapid acest drept. Probabil ca, intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat, cand pragul de detinere nu va mai exista, cum fuzioneaza intre ele orice companii, vor exista preluari, achizitii si fuziuni inclusiv intre SIF, in urma carora, si Romania va avea un urias fond de investitii care poate ca ii va tenta pe cetatenii sai mai mult decat au facut-o FPP, SIF si FP.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
