Disciplina inlocuieste motivatia in 2015. Trend sau nu, tu ce alegi?

Disciplina inlocuieste motivatia in 2015. Trend sau nu, tu ce alegi? motivatiedisciplinaemotiiactiuneadisciplinatimotivatiemotivatproiect

Nu functionam cu totii la fel, dar daca incepi sa rasfoiesti cateva zeci de interviuri, o sa constati ca cei mai de succes oameni sunt si cei mai disciplinati. Si poate o sa-ti dai ochii peste cap fiindca ai mai auzit propozitia de mai sus de nenumarate ori. Poate pentru ca e cat se poate de adevarata, chiar daca nu e neaparat motorul care ii face pe toti sa functioneze la acelasi randament.
Ce declanseaza insa motivatia si ce ne face, pana la urma, sa ne ridicam de pe canapea, sa pornim spre birou, spre sala, spre varf de munte pentru o noua expeditie sau in parc, in fiecare dimineata, ca sa ne antrenam pentru un nou maraton?

Ce ne face sa depunem un efort constant si zi de zi? O sa spunem, evident, ca motivatia este cheia si ca trebuie sa ne pastram motivatia. Vom gasi pe toate drumurile metode care sa ne mentina doza de motivatie la cote cat mai inalte.

Cei mai multi dintre noi cad insa prada unei stari din care motivatia ajunge sa dispara incetul cu incetul. Fie ca vorbim de perioada unui proiect care se lungeste mai mult decat ne-am fi asteptat, fie ca estimarile de timp de-acasa nu se potrivesc cu cele de la birou, motivatia noastra nu functioneaza dupa cum pocnim din degete.

Si aici apare cuvantul la care o sa strambam din nas: disciplina. Stiu, stiu, ne duce pe toti cu gandul la bancile din scoala si la orele in care trebuia sa stam nemiscati si cu mainile la spate ori de cate ori unui profesor i se nazarea ca vrea sa  nu auda nici musca si, evident, nici pe noi.

Evident, vremurile acelea au apus si, odata cu ea, s-a mai dus si din disciplina noastra. De la cea care ne impunea sa mergem la culcare la o anumita ora pana la cea care ne ajuta, dupa ceas, sa ne trezim dimineata fara sa simtim ca vrem sa iesim din casa impreuna cu patul.

Mai intai, sa vedem de ce nu functioneaza motivatia si de ce trebuie sa o inlocuim. Cand vorbim de motivatie, uitam ca aceasta depinde si se hraneste cu o anumita stare mentala sau emotionala care ne permite sa ducem o sarcina la bun sfarsit.

In schimb, disciplina separa ceea ce trebuie facut de felul in care ne simtim. Rezultatul final al muncii noastre trezeste acea stare pe care cei care se lasa condusi de motivatie considera ca trebuie sa o aiba inainte de a trece la treaba. Ori satisfactia inaintea muncii e un drum periculos. Si au explicat-o destul de multi oameni deja: cand visam prea mult la cum ne vom simti odata ce terminam un proiect si ne vedem cat mai clar intr-o anumita ipostaza, suntem atat de multumiti de noi si bucurosi incat mintii ii este suficient acel entuziasm. Consecinta? Nu mai facem ca visul sa devina realitate. Doar am simtit deja fericirea, nu-i asa?

Daca vrem sa fim cat mai buni intr-un domeniu, trebuie sa ne antrenam zi de zi. Daca alegem sa schimbam modul in care o astfel de actiune trebuie demarata, vom indeplini mult mai mult din ceea ce ar trebui sa facem.

Daca avem constant rezultatul final in minte, nu vom mai avea nicio tragere de inima sa facem pasii marunti care, zi de zi, ajung sa compuna finalul. Tocmai de aceea, e nevoie sa fim disciplinati si sa urmam reguli noi care sa ne ajute sa intelegem ca daca avem de ales intre a fi motivat si a fi disciplaint, e bine sa alegem disciplina.

Atata vreme cat vom fi disciplinati si vom face ceea ce trebuie facut, indiferent de proiect, faptul ca am realizat munca respectiva ne va aduce aceeasi stare pe care o asteptam in vreme ce, cu ochii larg deschisi, invocam motivatia.

Sa nu asteptam, cu alte cuvinte, sa avem starea necesara pentru a face o activitate anume. Actiunea nu trebuie sa fie conditionata de emotii. Lasam, asadar, emotiile in planul doi si punem accentul pe disciplina.

Un om disciplinat va realiza intotdeauna mult mai multe decat cel care asteapta sa aiba inspiratie, starea necesara sau emotiile potrivite. Pana la urma, vorbim de a fi prolific si a face, totodata, o munca de calitate.

In fond, totul se reduce la un vechi si bun proverb: Nu lasa pe maine ce poti face azi. Voi cand l-ati auzit ultima oara?