Editorial Alina Negrutiu: Oare Mubarak va avea destinul lui Ceausescu?
egipthosni mubarakceausescurevolutiestiri egiptsituatia din egiptrevolutie in egipt
Revolutia poate fi definita ca o schimbare fundamentala a structurilor puterii, care are loc intr-o perioada relativ scurta de timp. Egiptenii au crezut ca e vremea lor, ca pot sa-si faca liderii sa tremure, la fel cum au facut-o tunisienii cu ai lor.
Numai ca, in fata spectaculoasei miscari de mase, prima tactica a lui Hosni Mubarak a fost sa-si apere scaunul si sa trimita mardeiasii pe strazi infiltrati sub masca jefuitorilor sau a protestatarilor, pentru a putea sa faca ce stie el mai bine: strangerea in chingi si terorizarea cetatenilor egipteni.
Solidaritatea oamenilor a facut ca miscarea subversiva sa esueze. Asa se face ca aseara vorbeam de oameni care-si apara cladirile, de adolescenti abia iesiti din pubertate care facusera rost de bate si cutite pentru a se simti eroi: cand aperi parinti care dorm sfarsiti sau o casa, te simti puternic, spunea unul dintre ei.
Mubarak a dat un pas mic inapoi si, bolnav de putere, a anuntat ca mai ramane doar cateva luni presedinte si apoi se retrage. Si-a mai dat singur cateva luni in care sa continue tortura si intimidarea. Numai ca egiptenii au indurat destul, prinsi de febra schimbarii nu au mai dat inapoi si au continuat sa marsaluiasca.
In mod evident, dupa ce Cairo s-a transformat intr-o baie de sange, dupa ce ziaristii agentiilor straine au inceput sa fie batuti si arestati, dupa ce Muzeul de Istorie a devenit o torta, intentia lui Mubarak este transparenta: inecarea in sange a protestatarilor.
Nu are cum sa nu fie Mubarak la mijloc, el si politia care ii este subordonata. Lucrurile s-au rasturnat complet fata de zilele trecute, cand protestele erau relativ calme. Acum totul a scapat de sub control: dincolo de orice interese politice, oamenii mor.
E imposibil sa nu ne amintim cum era cand stateam la propria noastra revolutie ascunsi sub pat sa nu fim raniti de gloante sau cand ne era frica sa bem apa, de teama sa nu ne otravim.
Ceausescu a murit. Cu Mubarak ce se va intampla?