Editorial Carmen Iordan: Albastru cu memorii de verde

Editorial Carmen Iordan: Albastru cu memorii de verde ridley scottnemuriresfdeckardroy battyvangelisimaginatieinfinitunicorncreatieclonefilmblade runner

"Am vazut lucruri pe care voi, oamenii, nu vi le puteti imagina. Nave spatiale de atac in flacari, desprinse de pe umarul lui Orion. Am privit razele-C stralucind in intuneric, langa poarta Tannhauser... Toate aceste momente se vor pierde in timp. Cum se pierd lacrimile in ploaie..." - Roy Batty, Blade Runner (1982)
Filmul, regizat de Ridley Scott, te introduce intr-o lume care iti deschide portile imaginatiei, o lume a anului 2019. Este cotat a fi una din cele mai bune pelicule SF, create pana acum.

Intr-o lume a viitorului, Omul are puterea de a realiza clone, un fel de sclavi, care sa munceasca in coloniile organizate de pamanteni in afara planetei. Acesti "replicanti" au o durata de viata limitata si o memorie indusa. Sunt, de fapt, niste programe informationale foarte complicate, fara capacitate emotionala, care devin, la un moment dat, de necontrolat... Unii sustin varianta esecului conexiunilor, a unei creatii proaste. Pentru altii, incolteste ideea ca devin imitatia perfecta a fiintei umane. Ca ar incepe sa simta... Motivul este acelasi, pentru ambele tabere: Nemurirea.

Izbucneste o revolta indreptata catre asupritori. Creatia se intoarce impotriva creatorului. Concluzia la care se ajunge pe Pamant este ca aceste "imitatii" trebuie exterminate.

Rick Deckard (Harrison Ford) este un politist, vanator de "replicanti", care isi schimba viata si modul de gandire. Aceste procese interioare se petrec in timpul urmaririi celor 4 clone umane (Roy, Leon, Zhora si Pris) care, constientizand ca sunt muritoare, vin sa ceara viata. Dar nu pot primi, pentru ca nici oamenii, la randul lor, nu detin secretul eternitatii.

Realizand asta, Roy Batty (Rutger Hauer) il salveaza, pana la urma, pe Deckard si se stinge linistit. In ultimele lui clipe vorbeste despre neobisnuita lui experienta de viata, dar si despre disparitia realitatii in nemarginirea imaginatiei.

Coloana sonora este compusa de Vangelis. "One More Kiss, Dear", creata special pentru film, impreuna cu Don Percival, este o melodie cu accente vechi, ale anilor '20, placuta, relaxanta. O promisiune a dragostei, intr-un ciclu vesnic. "Memories of Green", picaturi de sunet, este folosita pentru scena in care si Omul si Clona reflecteaza asupra trecutului lor, retraind amintiri. "Tales From The Future" este interpretata de Demis Roussos, in cuvinte indescifrabile, inspirate de limba araba, ca o incantatie, aducand nota de misticism necesara crearii unei lumi ireale.

Ca simbol al unicitatii, al miscarii, al creatiei, apare si unicornul inaripat, punct luminos al infinitului, care alearga in eter, mereu catre alte taramuri...

"Like the sun, dear
Upon high
We'll return, dear
To the sky..."