Etichete

Etichete eticheteonestitateprincipiieditorialgeneralizare

Vrei, nu vrei, oamenii vor incerca sa isi faca o parere despre tine. Iti vor pune o eticheta aproape din prima secunda in care te-au cunoscut. Te vor lipi aproape instantaneu de o imagine pe care o au deja despre multe lucruri, in urma experientelor acumulate in viata. Nu prea ai cum sa te feresti de o astfel de generalizare, incadrare, aruncare-ntr-un sertar.

Nu scapi nici daca incerci sa-i surprinzi mereu cu ceva nou (si de ce ti-ai pierde oricum timpul ca sa-i impresionezi pe ceilalti?). O sa ai parte de o eticheta si in acea situatie: ori ai o mie de chipuri, ori esti instabil, ori esti depresiv, ori esti nehotarat, ori faci parte din generatia Peter Pan, ori ai personalitati multiple, ori esti plictisit la culme, ori esti instabil fiindca de multe ori o sa uite eticheta pe care ti-au atasat-o initial si-o vor inlocui cu alta. Pe haina ta e loc oricum de multe.
 

De etichete nu ai, asadar, cum sa te feresti. Iar cel mai bine e sa nu le vezi. Si ce bine ca unii oameni umbla cu aceste generalizari in cap inainte sa decida (doar unii dintre ei) sa ti le marturiseasca franc la gandul ca poate-poate te vei mai indrepta si tu si vei intra in sertarul pe care ti l-au captusit doar de atata vreme si cu atata grija.

Si, daca nu intri, e vai si-amar de ceea ce credeai ca stii despre tine. Fiindca om mai incapatanat, batut in cap, nemultumit, morocanos, suparat pe lume si pe viata, rigid, ursuz, mofluz nici ca au mai pomenit. Ridici din umeri a nepasare si dai se treci mai departe? Fereasca Sfantul! Tocmai te-ai pricopsit cu o ploaie, da, o ploaie de etichete. Unde s-a mai vazut un om care sa afiseze atata dispret fata de opiniile celor care stiu mai bine pe ce parte a capului ii sta palaria? Indrazneala ta nu va ramane deci nepedepsita, draga dispretuitorule si adorator al mersului cu nasul pe sus. Poftim la dumnealui, cata indrazneala!

Daca reusesti sa nu le oferi suficiente informatii incat sa fie multumiti de eticheta extrasa cu grija din marele sertar, nicio grija, pana se vor dumiri mai bine vor gasi o suta de alte etichete mai mici, tinute de rezerva, pentru astfel de situatii.

Degeaba o faci pe misteriosul, pe intelectualul boem, pe omul distant, nemuritor si rece, pe elegantul, pe omul moderat, cumpanit, cinstit in mod fals, desigur. Ca doar lipitorii de etichete ti-au ghicit intentiile de care tu nici nu aveai habar.
 

Nutreai ganduri de onestitate falsa si arborai principii goale. Te-au ghicit si nu prea mai ai ce sa faci. Apleci resemnat spatele sa-ti mai agate o eticheta? Nici vorba. Mergi mai departe fiindca asa cum exista (inca) fabrici si uzine, asa ca exista si mici ateliere in care se fabrica etichete zi si noapte, indiferent de domeniu, indiferent de oras sau de cartier.

Ca atunci cand, asa cum a zis Louis C. K., esti la coada la banca si, in timp ce astepti, esti convins ca ai aflat totul despre omul din fata ta doar fiindca ai vazut ce pantofi poarta.
 

Nu conteaza daca esti manager, antreprenor sau angajat. Conteaza ca ori de cate ori simti priviri patrunzatoare incercand sa-ti ataseze cu ac si ata o eticheta, ia pe tine haina ignorantei, cea veche si trecuta prin multe, care te-a invatat ca, intr-adevar, a ignora e uneori mana cereasca.