Absenteismul la votul de duminica nu face decat sa consolideze si sa cronicizeze rezultatul votului din 1990

Absenteismul la votul de duminica nu face decat sa consolideze si sa cronicizeze rezultatul votului din 1990 Dreptul la vot este un principiu fundamental al democratiei, iar aceasta din urma, democratia, este (deocamdata) cea mai avansata "forma de viata" a unei societati. Paradoxal, principiul votului universal seamana foarte mult cu principiul comunist (niciodata si niciunde atins) al egalitatii absolute. Cata vreme au stampila de vot in mana, toti cetatenii care au implinit o anumita varsta devin egali. Nimic nu-i mai separa pe analfabeti de academicieni, pe cei bogati de cei saraci, pe cei cu mintea inceata si cetoasa de cei a caror minte functioneaza "brici".
Pe drumul scurt pe care-l fac, cu stampila in mana, catre cabina de vot si pana depun buletinul in urna, toate diferentele dintre oameni dispar. Egalitatea asta nu dureaza, de regula, mai mult de 1 minut, dar minutul acela lasa urme adanci in viitorul tarii.

In Romania, votul universal a fost introdus abia la 1918, dupa primul razboi mondial, dar era rezervat exclusiv barbatilor.

Femeile au mai avut de asteptat pana in anul 1929 pentru a obtine, si ele, drept de vot, insa doar la alegerile locale.

Abia in 1938 femeile (doar cele stiutoare de carte si cu varsta de cel putin 30 de ani) au obtinut dreptul de a vota si de a fi alese si la scrutinul pentru parlament.

Prima Constitutie comunista a Romaniei, adoptata in 1948, stipula ca "ToÈ›i cetaÈ›enii, fara deosebire de sex, naÈ›ionalitate, rasa, religie, grad de cultura, profesiune (...) au dreptul sa aleaga si sa fie alesi in toate organele Statului. Dreptul de a alege il au toÈ›i cetaÈ›enii care au implinit vârsta de 18 ani, iar dreptul de a fi alesi, cei care au implinit vârsta de 23 ani."

Dupa aceasta cam lunga paranteza, sa ne intoarcem in zilele noastre, si anume la alegerile din primul tur de scrutin al alegerilor prezidentiale.

Toti cetatenii romani (indiferent de tara de resedinta) in varsta de peste 18 ani au avut drept de vot. Oferta de potentiali presedinti a fost, de aceasta data, mai bogata ca niciodata: nu mai putin de 14 persoane (12 barbati si 2 femei) au intrat in arena, incercand sa-si adjudece fotoliul de la Cotroceni.

Oferta de candidati a fost nu numai bogata cantitativ, dar si variata. Unii dintre ei au venit cu proiecte/ programe de stanga, altii cu proiecte/ programe de dreapta, altii n-au avut niciun proiect, unii au avut un discurs nationalist, altii o abordare europeana. Sa tot alegi!

Cu toate acestea, la vot s-au prezentat mai putin de jumatate dintre cetatenii cu drept de vot. Nu despre rezultatul votului vorbesc ci despre cei care au ales dreptul de a nu-si exercita dreptul la vot, desi, repet, aveau de unde alege.

La alegerile din 1990 (legislative si prezidentiale) prezenta la urne a fost de 86,19% , iar rezultatul votului a fost aidoma celui care ar fi fost obtinut punand un brici in mana unei maimute.

Dupa 30 de ani, Romania a ajuns in extrema cealalta. Daca in 1990 romanii au votat impotriva lor insisi, acum au ajuns sa nu mai voteze deloc. Iar absenteismul de astazi nu face decat sa consolideze si sa cronicizeze rezultatul votului din 1990.  

Sursa foto: pexels.com