Vladimir Putin, catapultat la putere din cea mai neagra obscuritate

Vladimir Putin, catapultat la putere din cea mai neagra obscuritate vladimir putinomul fara chipmasha gessensankt petresburgleningradeditura treikgbbaniderbedeusambo

"O data spion, spion ramai" era o vorba obisnuita in Rusia. Jurnalista si scriitoarea Masha Gessen demonteaza, in cartea "Omul fara chip", secretele celor mai negre momente din istoria recenta a Rusiei si traseul unuia dintre cei mai puternici oameni ai planetei.
 
“Prefata” marilor intamplari din istoria recenta a Rusiei cuprinde cateva date biografice din viata lui Vladimir Putin – “Omul fara chip” - de o rara finete. Dincolo de densitatea evenimentelor, demontate, piesa cu piesa, in cartea jurnalistei si scriitoarei Masha Gessen (aparuta in Romania la editura Pandora M, Grupul Editorial Trei), devin memorabile si cateva episoade profund umane din copilaria si adolescenta celui care avea sa ajunga oligarhul rus Vladimir Putin.
 
Sankt Petersburgul anului 1952, cel in care Vladimir Putin a vazut lumina zilei, era, ca experienta de viata pentru locuitorii sai, un oras al foametei, saraciei, distrugerii, agresiunii si mortii. Trecusera opt ani de la asediul Leningradului (8 sept. 1941 - 27 ian. 1944). Parintii sai, Maria si Vladimir Putin, supravietuisera asediului. Tatal se inrolase in primele zile ale razboiului sovieto-german si fusese ranit grav nu departe de Leningrad. Ramane cu un handicap grav, ambele picioare ii sunt mutilate si ii vor provoca dureri ingrozitoare pentru tot restul vietii. Putin senior a fost lasat la vatra si a revenit acasa cu Maria. Fiul lor, in varsta de opt sau zece ani, murise intr-un orfelinat, iar Maria vazuse si ea moartea cu ochii: nu mai era in stare sa mearga de una singura la sfarsitul asediului.
 
Parintii viitorului presedinte al Rusiei erau un invalid si o femeie cat pe ce sa moara de foame. Pierdusera deja doi copii (un al doilea fiu murise de mic, inainte de razboi), dar erau norocosi: se aveau unul pe celalalt (razboiul distrusese familii, iar dupa razboi ramasesera de doua ori mai multe femei de varsta fertila decat barbati).
 
Nasterea micutului Vladimir a fost si ea un miracol, consemneaza Masha Gessen. A fost un eveniment atat de putin probabil, incat a produs zvonuri consistente ca familia Putin adoptase copilul. Parintii lui, surprinzatori de protectivi, si absenta oricaror marturii in legatura cu Putin copil au alimentat suspiciunile biografilor lui Vladimir Putin in legatura cu acest episod. Teoria adoptiei ramane imposibil de demonstrat.
 
Putin si banii: egoismul unui fiu adorat

Fiindca Vladimir Putin a fost catapultat la putere din obscuritate si pentru ca si-a petrecut intreaga viata de adult inregimentat intr-o institutie secreta, pastratoare de secrete, a izbutit sa controleze temeinic ce se stia despre el, mai mult decat aproape oricare politician modern
 
Nimbul mitologic care invaluie “omul fara chip” se rarefiaza pe alocuri si lasa sa se intrevada cateva stop-cadre din casa unei familii sarace, dar extrem de iubitoare.
 
Locuinta pe care o ocupau in centrul Leningradului cei trei membri ai familiei Putin nu avea mai mult de 20 de metri patrati. Un adevarat palat pentru standardele vremii, ne asigura autoarea. Lucru aproape incredibil, familia Putin avea si televizor, telefon, ba chiar si o dacea, o cabanuta in afara orasului. Tatal lui Vladimir era muncitor calificat la o fabrica de vagoane. Iar mama lui, Maria, face a munci istovitoare, dar care ii permiteau sa stea cu fiul ei: a fost paznic de noapte, spalatoreasa si incarcatoare de vagoane.
 
A fost un copil crescut in adoratie, iar aceasta adoratie avea sa se manifeste in daruri neobisnuite: pe cand era in clasa intai, parintii i-au daruit un ceas de mana, un accesoriu rar, costisitor pe atunci, subiect de mandrie pentru oricine, indiferent de varsta si de origine.
 
Relatia lui Putin cu banii – extravaganta si izbitor de egoista dupa standardele vremii -, pare sa se fi conturat in anii de universitate. Ca si alti studenti, isi petrecera verile lucrand pe santiere de constructii indepartate, unde se platea bine: statul isi rasplatea din belsug muncitorii pentru pericolele si asprimea muncii in Nordul indepartat. Putin a castigat o mie de ruble intr-o vara si cincisute in vara anului urmator – suficient pentru, sa zicem, un acoperis nou la cabana.  Orice alt tanar sovietic in pozitia lui – singur la parinti, locuind cu parintii  si dependent financiar de acestia – ar fi crezut firesc sa dea acesti bani, sau macar o mare parte din ei, familiei. Insa in prima vara, Putin a calatorit, cu doi colegi, din nord pana in sudul sovietic, pana in orasul georgian Gagri, de pe tarmul Marii Negre, unde a izbutit sa-si cheltuiasca toti banii in doar cateva zile. Anul urmator , intors in Leningrad dupa ce muncise pe un santier, a dat toti banii ca sa isi ia o haina de iarna  - si o prajitura glazurata pentru mama lui.
 
Un golan adevarat

Anii de scoala dezvaluie un Vladimir Putin mai degraba derbedeu si haimana decat un elev dedicat studiului, iar Putin insusi a pus accent, in interviurile acordate, pe imaginea sa de haimana. Putin se incaiera adesea pe strada si la scoala si nu a fost facut pionier pana in clasa a sasea. “N-am fost pionier, am fost huligan”, spune Putin, in unul dintre interviuri. “Si va laudati cu asta?” “Nu ma insultati. Am fost un golan adevarat”, raspunde Putin.
 
La unsprezece ani, Putin a cautat sa isi dezvolte abilitati complementare nevoii sale de confruntare. A renuntat la box (si-a rupt nasul pe parcursul primelor antrenamente), dar a descoperit Sambo (acronim pentru expresia ruseasca “autoaparare fara arme”. Arta martiala sovietica, Sambo este un amestec de judo, karate si miscari de lupte libere. Sambo l-a transformat pe viitorul ofiter KGB dintr-un golan intr-un adolescent tenace, extrem de determinat.