Editorial: Intrebarea cea mai putin productiva din lume

Editorial: Intrebarea cea mai putin productiva din lume Nu-mi amintesc detaliile, dar imi amintesc titlul: Fetita care l-a luat pe "nu" in brate. Nu mai stiu daca era vorba despre mancarea pe care o refuza in general copiii la mese sau daca fetita nu voia sa ajute pe nimeni, indiferent de cine ii cerea ajutorul. Stiu doar ca, in viata noastra de adulti, se intampla sa ne identificam de multe ori, fara sa ne dam seama, cu fetita din poveste. Il luam pe "nu" in brate si nu-i mai dam drumul, nici macar atunci cand cel mai bine pentru noi si pentru viitorul nostru ar fi sa spunem "da".

Nu stiu daca aceasta pornire de a refuza un lucru vine din anii de scoala in care oftam din adancul inimii cand auzeam cuvintele: “tema suplimentara”. Ma tem ca ni s-a format insa aproape un reflex si, alaturi de teama fata de necunoscut, spunem “nu” inainte de a analiza o situatie, o oportunitate, o intrebare cu care nu ne-am mai intalnit.

Spunem “nu” si ne opunem schimbarii in timp ce ne dorim schimbarea. Spunem “nu” si inchidem, in felul acesta, cercul trasat in jurul nostru. Un “pe aici nu se trece” nici cu noile experiente, nici cu schimbarea pozitiva in cariera, nici cu mai multa incredere in ce putem face, nici cu majorarile salariale, nici cu dezvoltarea profesionala sau personala. Si lista lucrurilor pe care le refuzam e lunga. Si nici nu avem sa stim cum arata in intregime atata timp cat pe limba ne sta un singur refren: nu, nu si nu.

Tot la fel de des, atunci cand avem pornirea de a face un lucru nou, de a testa ceva ce n-am mai facut pana acum, apare frica. Isi scoate din dulap setul de frici si intrebari contraproductive si incepe sa ne bombardeze: “Dar daca o sa dau gres?”, “Nu e prea greu totusi?”, “Daca nu reusesc, ce se intampla?”, “Cine ma cred sa am impresia ca o sa-mi iasa? Nu sunt suficient de pregatit/a pentru asta?”, “Nu stiu cum se face asa ceva, sigur o sa mi se intample ceva rau daca fac asta!”.

In cartea sa pe care v-o recomand cu caldura, “Lectii de magie”, Elizabeth Gilbert aminteste de unele dintre cele mai mari temeri ale noastre atunci cand suntem confruntati cu noul si cand ne e pusa la incercare creativitatea. Din fericire, nu ne lasa in mijlocul oceanului, pregatiti sa ne inecam, ci ne invata cum sa lucram alaturi de astfel de temeri si cum sa intelegem felul in care ceea ce lansam in lume, prin munca pe care o facem, reuseste in cele din urma sa se intoarca la noi.

Una dintre cele mai contraproductive intrebari mi se pare urmatoarea: “Mie ce-mi iese daca fac asta?”. Desi exista situatii clare in care trebuie sa stim ce beneficii concrete pot exista, in multe cazuri trebuie sa ne lasam ghidati de pasiune si sa facem ce ne spune instinctul. Daca vrem sa scriem o carte, sa incepem un proiect nou, sa lansam un nou site, sa invatam sa tricotam, sa studiem despre istoria unei tari anume etc., doar pentru ca asa simtim, fara sa stim azi si la ora aceasta beneficiile, avantajele si viitorul exact al acestor noi experiente, n-ar trebui ca acest lucru sa ne opreasca.

Cu cat suntem mai deschisi noilor experiente, cu cat ne lasam purtati de pasiune si nu ne temem sa facem lucruri noi, atata vreme cat nu-l tinem pe “nu” lipit strans la piept, viata va gasi noi modalitati si cat se poate de surprinzatoare de a ne rasplati eforturile si noile pasiuni. Doar fiindca am avut incredere si-am ascultat de noi. Si functioneaza.