Cum am sarit cu licitatiile din lac in putul refuzului absolut!
Fata nevazuta a luptei anticoruptie a ajuns practic sa creeze cel putin la fel de multe probleme ca si coruptia insasi. Cel putin in ceea ce-i priveste pe functionarii la stat care, spre desoebire de demnitarii care inca se "dedulcesc" din "tortul" licitatiilor, nu mai "pun botul" la nimic.
Si se creeaza astfel un blocaj care tinde sa se extinda tot mai mult. Mai ales ca, pentru a nu mai avea nimic de-a face cu aceasta veritabila isterie nationala, multi dintre antreprenori nici macar nu mai vor sa auda sa participe la diverse licitatii. Asta desi ar avea motive intemeiate sa se bazeze ca au sanse reale sa castige contractele scoase “ la concurs”. Iar in aceasta situatie se afla mai ales antreprenorii romani, care s-au cam saturat sa fie gasiti drept tapii ispasitori de serviciu, doar pentru ca unii miliardari de carton, adevaratii abonati la contractele cu statul, sa–si poata vedea linistiti inainte de ”umflarea” propriilor imperii financiare pe care le-au creat de la zero in ultima vreme.
Iata insa ca am ajuns sa asistam, tot mai des, la situatii de-a dreptul aberante. Astfel ca, daca pana cum “inghiteau”, cu comisioanele aferente, bineinteles, toate ofertele pentru licitatii, onor slujbasii statului roman care au in “fisa postului” aceasta responsabilitate nu mai dau verde pentru nicio licitatie, desi la acestea participa inclusiv mari firme de profil, adevarati colosi ai economiei globale.
Iar cel mai recent exemplu este cel al Postei Romane, care a renuntat din mers la licitatia pentru un sistem modern de comunicatii, desi printre ofertanti se aflau nume grele ca Vodafone sau Telekom! Ininitial, compania de stat a pus la bataie un contract de 17,6 milioane de lei, fara TVA, pentru furnizarea de servicii de transmisii de date, de conectivitate pentru replicarea actelor si de acces la internet. Insa cum au vazut ca la licitatie s-au inscris si doua firme atat de importante din domeniul telecomunicatiilor, managerii companiei de stat Posta Romana au anulat totul, sub niste pretexte banale.
Insa adevaratul motiv pentru care “a picat” licitatia pare sa fi fost tocmai faptul ca doi competitori de asemenea anvergura le-au batut la usa. Si atunci, de frica sa nu fie acuzati ca ar fi favorizat pe unul sau pe altul, functionarii au preferat sa-si bage capetele in nisip.
Este vorba despre o veritabila “politica a strutului” la care apeleaza tot mai multi ministeriabili si manageri de companii de stat atunci cand vine momentul sa-si asume o anume decizie. Si aproape ca nici nu mai conteaza daca explicatia “fricii de DNA” este sau nu plauzibila, din moment ce aceasta atitudine a ajuns sa fie aproape la fel de paguboasa ca si cea a acceptarii de licitatii trucate. Pentru ca atunci barem mai misca una-alta, pe cand acum riscam blocajul total. Din cauza unor functionari care, daca nu rezista acestei “presiuni” a corectitudinii, ar face bine atunci sa-si dea demisiile si sa renunte implicit la salariile pe care le au. Ca doar nu sunt condamnati la locul de munca…