Lectia (ne)delasarii...
operatiunea neptuntezaur bnrmuzeu bnr tizmana
Conducerea Bancii Nationale a Romaniei (BNR), inalti prelati, reprezentanti ai Armatei Romane si oficiali locali au inaugurat, marti, Muzeul Tezaurului de la Manastirea Tismana.
Cu acest prilej, discursul guvernatorului BNR, Mugur Isarescu, a echivalat cu o lectie de istorie. In acelasi timp, operatiunea de salvare, in anul 1944, a 189,6 tone de aur romanesc si 2,7 tone de aur polonez este, fara indoiala, un foarte ofertant subiect de film, documentat cu arhive care descriu fapte eroice, care atesta operatiunea cu numele de cod "Neptun", realizata prin implicarea Guvernului, a Ministerului Apararii Nationale, a Marelui Stat Major, a Ministerului de Finante, a serviciilor de informatii, a Societatii Cailor Ferate si Bisericii Ortodoxe Romane.
In plin razboi, operatiunea "Neptun" s-a incheiat cu succes, BNR reusind sa aduca institutiile mentionate mai sus la un numitor comun pentru ca tezaurul sa nu devina captura de razboi sau sa aiba soarta tezaurului instrainat, in timpul Primului razboi mondial, la Moscova.
In preajma intrarii Romaniei in Primul Razboi Mondial, BNR detinea aproape 140 de tone de aur. In fata vitregiilor razboiului, Romania a trimis 91,4 tone aur spre pastrare la Moscova, de unde nici pana astazi nu s-au mai intors, desi depozitul era garantat de statul Rus...
Isarescu a pus in antiteza faptul ca, in 1939, Romania si BNR au contribuit decisiv la salvarea patrimoniului cultural - artistic al Poloniei si a tezaurului Bank Polski, din care 2,7 tone de aur au ramas la BNR pe baza unui simplu proces-verbal, aur de care BNR s-a ingrijit ca de propriul tezaur, in timp ce cele 91,4 tone depozitate de BNR la Moscova, pe baza unor documente cu valoare de tratate internationale, acolo au ramas...
In perioada interbelica, BNR a refacut, insa, stocul. Daca, in 1929, rezerva de aur era de 82,6 tone, la inceputul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, rezerva se ridica la 135,4 tone. In 1940, era de 139,8 tone aur, iar, la sfarsitul lui 1944, de 237,6 tone, din care 47,3 de tone erau depozitate in strainatate (10,3 tone, la Londra; 25,4 tone, in Elvetia, la Union de Banques Suisses si la Banca Nationala a Elvetiei; 11, 6 tone, la Federal Reserve Bank of New York).
Potrivit lui Isarescu, in anii 1943-44, posibilitatea evacuarii tezaurului in afara granitelor a esuat, Elvetia si Turcia refuzand rugamintea Romaniei. Atunci s-a impus solutia depozitarii undeva in interiroul granitelor, fiind aleasa manastirea Tismana.
Evacuarea aurului s-a facut in timp ce guvernator al BNR era Constantin Angelescu, cel care mai condusese banca, in timpul Marii Crize Economice.
Documentele consemneaza ca, sub paza, pusa la dispozitie de Marele Stat Major, intre 8 si 22 iulie, neintrerupt, in fiecare zi, cinci dube ale BNR au facut, in total, 75 de curse, transportand pana in pivnita manastirii Tismana 4.035 de casete, cu 189,6 tone aur din totalul de 190,3 tone aur romanesc aflate in tara si 51 de casete, cu 2,7 tone aur apartinand Poloniei.
Tezaurul a ramas in pivnita manastirii mai putin de doua luni, timp in care s-a constatat ca aceasta nu era un loc sigur, mai ales dupa 23 august 1944.
La inceputul lunii septembrie, Romulus Roman, casierul central al BNR, primeste misiunea de a muta tezaurul in pestera din apropierea manastirii, intrucat, in caz de pericol iminent, spatiul din fata depozitului putea fi inchis, prabusind plafonul grotei.
Intre 14 si 16 septembrie 1944, 120 de militari au transportat, zi si noapte, tezaurul din manastire in grota a carei intrare a fost betonata. Tezaurul a ramas acolo pana in ianuarie 1947, timp in care, pestera a fost deschisa numai in ianuarie 1945, cand au fost luate 10,2 tone de aur pentru baterea medaliei "Ardealul nostru".
Cata vreme aurul a ramas la Tismana, acolo au ramas si functionarii BNR insarcinati cu transportul si depozitarea valorilor.
Potrivit documentelor din arhiva, caii, proprietatea BNR, folositi pentru aprovizionarea militarilor care pazeau tezaurul erau “intr-un hal de slabiciune prea mare, din cauza lipsei de furaje si graunte hranindu-se numai cu frunze uscate, din care cauza au devenit improprii, iar, in curand, vor cadea”.
In acelasi timp, cota lunara de sapun, distribuita de armata, 150 de grame pentru fiecare ostas, era mai mult teoretica, fapt pentru care BNR a suplimentat cantitatea din rezervele proprii. Iata ca nu numai rezervele de aur ale BNR erau la mare pret, ci si cele de sapun, produs reintrat acum in banalitatea cotidiana...
Pana la urma, tot BNR avea sa le asigure si incaltaminte soldatilor din garda, pentru ca, “in dese randuri, se trimit oameni in posturi desculti” - precizeaza documentul prin care, in toamna anului 1946, se solicita procurarea de catre BNR a 40 de perechi de bocanci de tip militar.
Tot documentele citate de guvernatorul BNR arata ca aurul evacuat la Tismana a revenit la sediul BNR, iar operatiunea (desfasurata pe ger si ninsori abundente, presarata de defectarea dubelor si chiar de rasturnarea uneia dintre ele) este descrisa de acelasi casier central, Romulus Roman.
Operatiunea de recuperare a inceput pe 25 ianuarie 1947 si s-a incheiat pe 4 februarie. Isarescu a explicat ca, in urma achitarii obligatiilor impuse Romaniei prin Conventia de armistitiu din 1944, reconfirmate prin Tratatul de pace din 1947, BNR, devenita intre timp, Banca de Stat a RPR, mai avea, in 1955, doar 56,2 tone de aur.
“Inaugurand Muzeul Tezaurului BNR de la manastirea Tismana, BNR intentioneaza sa prezinte generatiilor de azi si celor viitoare o lectie de istorie in care, de departe, se vede cum colaborarea institutionala asigura incheierea cu succes a unei operatiuni, chiar si in cele mai grele conditii.
Probabil ca fascinatia aurului isi va spune, si de aceasta data, cuvantul si muzeul va atrage un mare numar de vizitatori, care vor intra, astfel, in contact cu istoria nationala si cea institutionala.
Astazi, cand in constiinta generatiilor ce compun poporul roman, in acest moment al istoriei neamului nostru, isi face, deseori, loc umbra delasarii, momentul Tismana este o mare lectie de istorie.
O lectie conjugata cu alte momente eroice ale istoriei noastre, in masura sa spulbere aceasta prejudecata. Momentul Tismana ar putea sa ne lecuiasca de delasare. O lectie conjugata din care se poate trage o concluzie simpla: uite ca se poate si in momente dificile. Se poate cu institutii puternice si credibile, care pot sa conlucreze. Prejudecata ca la noi nu se poate va fi cel putin pusa sub semnul intrebarii. Cred ca efortul pentru a deschide acest muzeu isi va arata toate meritele”, a incheiat Isarescu.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
