Acest site foloseste cookie-uri. Apasati butonul alaturat pentru o navigare cat mai usoara.
Daca folositi acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.
X Acest site foloseste Cookies.
Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Detalii aici

Hindsight sau cum am trait Marea Recesiune

Hindsight sau cum am trait Marea Recesiune
de la 29 Nov. 2013
Hindsight sau cum am trait Marea Recesiune Tags: mihaela mateiey romaniarecesiunecriza financiara

“Romania va fi ocolita de criza”, “Romania are asi in maneca in lupta cu criza”, “stam mai bine decat economiile dezvoltate, care vor fi mai afectate de recesiune”, "am scazut in primul trimestru din 2009, dar mai putin decat Germania”, “vom reveni puternic pe crestere din 2011, la rate de plus 5%”. Asa se scria in 2009-2010 despre perioada economica dificila cu care ne confruntam, la o cautare pe Google. Tot cu ajutorul Google, putem vedea cum a evoluat in timp nivelul de interes pentru criza economica si pentru recesiune in Romania.


Valorile din graficele de mai jos reprezinta interesul de cautare relativ la cel mai inalt punct din grafic. Vedem cum subiectul crizei a atins cel mai mare nivel de interes in noiembrie 2008 – ianuarie 2009, cand se vorbea despre previziunile pentru anul urmator si despre ce se intampla in economiile dezvoltate. La o cautare dupa “criza economica Romania” insa, varful de interes a fost de abia in mai 2010, cand noi iesisem deja din recesiune. Conform datelor Eurostat, economia Romaniei a scazut in fiecare trimestru incepand cu trimestrul al patrulea 2008, pana in primul trimestru al anului 2010, exceptand T3 2009, cand s-a inregistrat o crestere de 0,1%.

La noi, recesiunea s-a declarat oficial in iunie 2009, moment care coincide si cu maximul de interes pentru subiect in cautarile Google. Desi este o diferenta conceptuala semnificativa intre criza si recesiune, in Romania s-a vorbit tot timpul mai ales despre criza. Mult timp dupa ce a inceput sa fie resimtita local criza financiara, urmata de recesiunea debutata in Statele Unite inca din 2007, la noi se evita etichetarea fenomenului cu sintagma “recesiune economica”. Se vorbea despre criza financiara sau economica, dar nu despre recesiune. O explicatie ar putea fi ca recesiunea debutase printr-o criza de lichiditati, de unde titlul criza, dar am vorbit despre “criza” si pentru ca ne-am fi dorit sa ramanem la acest stadiu. Mai ales pentru ca o criza se refera la un moment clar delimitat in timp, pe cand eticheta “recesiune” ar fi dat o amploare si mai mare conditiilor pe care le traiam zi de zi ca oameni obisnuiti sau ca si companii. Altii se refereau la recesiune sub forma de “ceea ce unii numesc recesiune”, fara sa isi asume termenul.

De exprimarea “Marea recesiune” nici nu putea fi vorba. Desi inceputa in decembrie 2007 in State, nu doar ca terminologia de recesiune nu era uzuala, dar multi manageri refuzau, chiar si la sfarsitul lui 2008, sa accepte ca si companiile din Romania vor fi afectate. Doar traiam intr-o economie cu una din cele mai mari cresteri economice din Europa, 7,3% in 2008. Acum, beneficiind de ceea ce englezii numesc hindsight, dispozitia ca fenomenele din trecut sa para mult mai clare si explicabile prin ceea ce stim in prezent, e posibil ca totul sa ne apara mult mai evident decat era in 2008-2009. Chiar si la inceputul lui 2009, erau inca multi care credeau ca traim un blocaj si ca in cateva luni economia isi va reveni. Cu cat inaintam in 2009, noua realitate economica devenea din ce in ce mai clara pentru cei mai multi dintre noi. Dupa ce am constientizat ca traversam o recesiune si ca aceia care strigau „lupul!” nu o faceau neaparat de dragul posteritatii profetiilor si al senzationalului, cea mai des intalnita reactie a fost: de ce noi?

De ce am fost tocmai noi asa de ghinionisti sa traim cea mai mare recesiune de la depresiunea din 1929? Ne vedeam subit erodate veniturile prezente si viitoare, la fel ca si perspectivele de cariera, iar antreprenorii se incurajau sa isi pastreze la niveluri decente indicatorii financiari pentru ca “trebuia”. Intre timp, am trecut peste soc, am metabolizat recesiunea, am acceptat pierderile efective sau de oportunitati, ne-am acomodat cu incertitudinea si austeritatea, iar unii dintre noi au inceput sa vada oportunitati de afaceri in recesiune. Costurile de personal au scazut, dand posibilitatea unor start-up-uri sa aiba acces la profesionisti de a caror expertiza si entuziasm nu ar fi putut beneficia altfel. Dar, cel mai important, am avut parte de o reasezare a valorilor personale. Consumerismul s-a temperat, banii nu mai sunt pe primul loc si am inceput sa ne dorim lucruri care dau o semnificatie mai relevanta muncii noastre decat veniturile in sine.

Azi, nu doar ca perioada inceputa la sfarsitul lui 2007 este denumita de economisti recesiune, ci primeste, pe buna dreptate, si adjectivul “mare”. Subiectul este dincolo de orice controversa, cu un articol inclusiv pe enciclopedia “pentru toti”, Wikipedia. Cu bune si cu rele, Marea Recesiune ramane cu cateva statistici pentru manualele de istorie economica. Desi debutata in Statele Unite in decembrie 2007, a fost catalogata dupa definitia FMI (scadere in PIB-ul mondial timp de un an calendaristic) ca recesiune globala de abia la sfarsitul lui 2009. Recesiunea ar fi fost identificata ca atare chiar mai devreme, daca FMI ar fi comparat si date trimestriale, nu doar anuale. Pentru ca din trimestrul al treilea 2008 pana in primul trimestru 2009, conform datelor de la OECD, economia mondiala a scazut in fiecare trimestru. Asadar, nu doar noi am intarziat etichetarea recesiunii ca atare, ci si FMI. Bineinteles ca intarzierea a avut ca motivatie si dorinta de a proteja cat mai mult pietele financiare de reactia emotionala la o asemenea veste. Revenind la statistici, dupa ce s-a stabilit ca suntem in recesiune, au inceput discutiile cat de profunda este.

Acum stim ca Marea Recesiune este cea mai mare recesiune globala dupa cea din Al Doilea Razboi Mondial (care se numeste Marea Depresiune), inaintea recesiunilor din 1975, 1982 si 1991. Dincolo de cifre, aceasta perioada inca volatila a adus un nou fel de a privi lumea din jur. Ne punem intrebari in legatura cu modelele de business, cu felul „traditional” de a comunica, de a conduce afaceri, iar asta este noua provocare. Hindsight sau cum am trait Marea Recesiune Autor: Mihaela Matei, Marketing Supervising Associate EY Romania, coordonatorul proiectului EY Antreprenorii vorbesc „Romania va fi ocolita de criza”, „Romania are asi in maneca in lupta cu criza”, „stam mai bine decat economiile dezvoltate, care vor fi mai afectate de recesiune”, “am scazut in primul trimestru din 2009, dar mai putin decat Germania”, „vom reveni puternic pe crestere din 2011, la rate de plus 5%”. Asa se scria in 2009-2010 despre perioada economica dificila cu care ne confruntam, la o cautare pe Google. Tot cu ajutorul Google, putem vedea cum a evoluat in timp nivelul de interes pentru criza economica si pentru recesiune in Romania.

Valorile din graficele de mai jos reprezinta interesul de cautare relativ la cel mai inalt punct din grafic. Vedem cum subiectul crizei a atins cel mai mare nivel de interes in noiembrie 2008 – ianuarie 2009, cand se vorbea despre previziunile pentru anul urmator si despre ce se intampla in economiile dezvoltate. La o cautare dupa “criza economica Romania” insa, varful de interes a fost de abia in mai 2010, cand noi iesisem deja din recesiune. Conform datelor Eurostat, economia Romaniei a scazut in fiecare trimestru incepand cu trimestrul al patrulea 2008, pana in primul trimestru al anului 2010, exceptand T3 2009, cand s-a inregistrat o crestere de 0,1%. La noi, recesiunea s-a declarat oficial in iunie 2009, moment care coincide si cu maximul de interes pentru subiect in cautarile Google. Desi este o diferenta conceptuala semnificativa intre criza si recesiune, in Romania s-a vorbit tot timpul mai ales despre criza. Mult timp dupa ce a inceput sa fie resimtita local criza financiara, urmata de recesiunea debutata in Statele Unite inca din 2007, la noi se evita etichetarea fenomenului cu sintagma “recesiune economica”. Se vorbea despre criza financiara sau economica, dar nu despre recesiune.

O explicatie ar putea fi ca recesiunea debutase printr-o criza de lichiditati, de unde titlul criza, dar am vorbit despre “criza” si pentru ca ne-am fi dorit sa ramanem la acest stadiu. Mai ales pentru ca o criza se refera la un moment clar delimitat in timp, pe cand eticheta “recesiune” ar fi dat o amploare si mai mare conditiilor pe care le traiam zi de zi ca oameni obisnuiti sau ca si companii. Altii se refereau la recesiune sub forma de “ceea ce unii numesc recesiune”, fara sa isi asume termenul. De exprimarea “Marea recesiune” nici nu putea fi vorba. Desi inceputa in decembrie 2007 in State, nu doar ca terminologia de recesiune nu era uzuala, dar multi manageri refuzau, chiar si la sfarsitul lui 2008, sa accepte ca si companiile din Romania vor fi afectate. Doar traiam intr-o economie cu una din cele mai mari cresteri economice din Europa, 7,3% in 2008. Acum, beneficiind de ceea ce englezii numesc hindsight, dispozitia ca fenomenele din trecut sa para mult mai clare si explicabile prin ceea ce stim in prezent, e posibil ca totul sa ne apara mult mai evident decat era in 2008-2009. Chiar si la inceputul lui 2009, erau inca multi care credeau ca traim un blocaj si ca in cateva luni economia isi va reveni. Cu cat inaintam in 2009, noua realitate economica devenea din ce in ce mai clara pentru cei mai multi dintre noi.

Dupa ce am constientizat ca traversam o recesiune si ca aceia care strigau „lupul!” nu o faceau neaparat de dragul posteritatii profetiilor si al senzationalului, cea mai des intalnita reactie a fost: de ce noi? De ce am fost tocmai noi asa de ghinionisti sa traim cea mai mare recesiune de la depresiunea din 1929? Ne vedeam subit erodate veniturile prezente si viitoare, la fel ca si perspectivele de cariera, iar antreprenorii se incurajau sa isi pastreze la niveluri decente indicatorii financiari pentru ca “trebuia”. Intre timp, am trecut peste soc, am metabolizat recesiunea, am acceptat pierderile efective sau de oportunitati, ne-am acomodat cu incertitudinea si austeritatea, iar unii dintre noi au inceput sa vada oportunitati de afaceri in recesiune. Costurile de personal au scazut, dand posibilitatea unor start-up-uri sa aiba acces la profesionisti de a caror expertiza si entuziasm nu ar fi putut beneficia altfel.

Dar, cel mai important, am avut parte de o reasezare a valorilor personale. Consumerismul s-a temperat, banii nu mai sunt pe primul loc si am inceput sa ne dorim lucruri care dau o semnificatie mai relevanta muncii noastre decat veniturile in sine. Azi, nu doar ca perioada inceputa la sfarsitul lui 2007 este denumita de economisti recesiune, ci primeste, pe buna dreptate, si adjectivul “mare”. Subiectul este dincolo de orice controversa, cu un articol inclusiv pe enciclopedia “pentru toti”, Wikipedia. Cu bune si cu rele, Marea Recesiune ramane cu cateva statistici pentru manualele de istorie economica. Desi debutata in Statele Unite in decembrie 2007, a fost catalogata dupa definitia FMI (scadere in PIB-ul mondial timp de un an calendaristic) ca recesiune globala de abia la sfarsitul lui 2009. Recesiunea ar fi fost identificata ca atare chiar mai devreme, daca FMI ar fi comparat si date trimestriale, nu doar anuale.

Pentru ca din trimestrul al treilea 2008 pana in primul trimestru 2009, conform datelor de la OECD, economia mondiala a scazut in fiecare trimestru. Asadar, nu doar noi am intarziat etichetarea recesiunii ca atare, ci si FMI. Bineinteles ca intarzierea a avut ca motivatie si dorinta de a proteja cat mai mult pietele financiare de reactia emotionala la o asemenea veste. Revenind la statistici, dupa ce s-a stabilit ca suntem in recesiune, au inceput discutiile cat de profunda este. Acum stim ca Marea Recesiune este cea mai mare recesiune globala dupa cea din Al Doilea Razboi Mondial (care se numeste Marea Depresiune), inaintea recesiunilor din 1975, 1982 si 1991. Dincolo de cifre, aceasta perioada inca volatila a adus un nou fel de a privi lumea din jur. Ne punem intrebari in legatura cu modelele de business, cu felul „traditional” de a comunica, de a conduce afaceri, iar asta este noua provocare.

Foto si autor: Mihaela Matei, Marketing Supervising Associate EY Romania, coordonatorul proiectului EY Antreprenorii vorbesc 


Ti-a placut acest articol?
Da Like, Printeaza sau trimite pe Email!
Cat de utila va este aceasta informatie?
Noteaza folosind stelele

Rating:


Nota: 5 din 5 - 1 vot.

Alte articole similare pentru fiecare cuvant
click pe cuvantul dorit


Newsletter zilnic GRATUIT
Manager de succes - 6 strategii imbatabile
Aboneaza-te GRATUIT la Newsletter-ul Manager.ro pentru a primi cele mai proaspete informatii si analize referitoare la subiectele care te intereseaza!


Da, doresc să descarc GRATUIT cadoul si să primesc informaţii despre produsele, serviciile, evenimentele etc. oferite de Rentrop & Straton
Termeni si conditii de utilizare a site-ului Nota de informare
Top imagine

Comentarii

0 comentarii


Atentie! Pentru a activa formularul, trebuie sa raspundeti corect la intrebare!

Top imagine
Newsletter zilnic GRATUIT
Manager de succes - 6 strategii imbatabile
Aboneaza-te la newsletterul Manager.ro si primeste ultimele noutati pe email.

Va oferim CADOU un Raport Special Gratuit  "Manager de succes - 6 strategii imbatabile".

Consilier Managementul Deseurilor

Descarca Alerter Manager.ro



Cele mai citite stiri




Ultimele comentarii



Aboneaza-te la Newsletterul Gratuit.
Zilnic in Inboxul tau.
Din fericire, NU scriem despre
cancan, showbiz, lifestyle sau scandal.

Adauga e-mailul tau pentru Stiri din Romania reala, cu informatii zilnice, articole din economie, politic si administrativ.

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic.
Advertisement