Scumpul nostru euro

Scumpul nostru euro curs eurocurs leudepreciere leu

Pe 13 noiembrie 2017, leul atingea un nou nivel minim fata de moneda unica europeana: 4,6495. A mai fost nevoie de o saptamana si o zi, pentru ca, pe 21 noiembrie 2017, sa ajunga la un prag si mai mic 4,6551.
Precedentul record fusese consemnat pe 3 august 2012, cand Banca Nationala a Romaniei (BNR) a calculat un curs de schimb de 4,6481 de lei pentru un euro. Dupa o zi de scadere, 22 noiembrie, ieri, pe 23, cursul s-a apropiat din nou de maxim, la 4,6546 lei.
 
In niciuna dintre tarile care nu au adoptat euro, preturile nu sunt exprimate in acesta, ci in moneda nationala. Bulgarii, ungurii, polonezii, cehii, croatii, suedezii, danezii au… personalitate, ca sa nu spunem mandrie nationala, fata de monedele lor, atitudine corecta, cel putin pe vremea cand moneda mai era un semn extrem de important al independentei de stat.
 
Despre personalitatea financiara si despre mandria fata de propria moneda pe care o au britanicii, ce sa mai vorbim.
 
Numai la noi si pentru noi, leul a ajuns sa insemne mai nimic, chiar si cand valoarea sa fata de euro sau dolar creste, nefiind cazul in aceste zile. Numai la noi, preturile serviciilor de telefonie mobila, cele ale automobilelor si mai ales ale imobilelor sunt exprimate in moneda straina.
 
Numai in economia noastra... euroizata, se vede cat valoreaza aceasta, dincolo de cresteri de salarii fara productivitate si de umflarea PIB prin consumul de bunuri preponderent importate, platite cu aceeasi moneda: euro.
 
Foarte bine explica Adrian Vasilescu, in zf.ro, ca primul loc in care se vede cine pierde si cine castiga in economie este piata valutara, cursul fiind “un  termometru capabil sa spuna un adevar esential, cand pietele sunt libere”.
 
“Si cum piata noastra valutara e libera, cursul indica de cata moneda nationala este nevoie pentru a cumpara cantitati determinate de marfuri sau servicii straine; ori cata moneda straina poate fi obtinuta in schimbul monedei nationale. Vrei sa vezi cat esti de competitiv, lasi piata libera sa-ti spuna adevarul. Vrei sa afli o minciuna, strangulezi piata si vei obtine un curs frumos. Pretul minciunii va fi insa enorm: stagnare si saracie”, a explicat consilierul BNR.
 
Colac peste euro, Goldman Sachs a inclus moneda printre recomandarile de investitii pentru 2018. Dupa ce, pana mai ieri, euro era vazut ca exponent al unei regiuni instabile economic si politic si se vorbea chiar despre disparitia sa, cica, acum, dupa francul elvetian, euro ar fi noua moneda de refugiu.
 
A ajuns asa datorita… imbunatatirii conditiilor macroeconomice din Europa, in special, excedentului de cont curent, basca stabilitatii politice. Asa ca, aproape imediat dupa recomandarile Goldman Sachs, rata de schimb a euro a primit gaz peste foc.
 
Ca o persoana fizica sau juridica a ales sa se imprumute in euro, este treaba ei si mai ales riscul ei. Daca si obtine venituri in aceasta moneda, atunci a respectat regula logica de a se indatora in valuta in care isi incaseaza veniturile.
 
Ce se intampla, insa, cu milioanele de cetateni pentru care euro nu este o alegere directa, ci sunt obligati sa plateasca lucruri si servicii in lei, dar la cursul unei monede straine?
 
Ce se poate face cand euro creste si preturile in lei ii tin isonul? Nu prea multe, in economia noastra “euroizata”. In primul rand, sa nu mai cumparam direct euro - pe... principiul “Nu vezi, draga, ca se devalorizeaza leul?! Sa ne punem banii in ceva!” - contribuind la aprecierea acestuia, cand disponibilul ar putea fi plasat, sa zicem, in actiuni ale unor companii romanesti.
 
Daca o mie de persoane cumpara o mie de actiuni emise de Transelectrica, Romgaz, Fondul Proprietatea sau mult mai scumpele Conpet si Transgaz, faptul nu scumpeste decat pretul actiunilor nu si pe cel al produselor lor.
 
Daca o mie de persoane cumpara fiecare cate o mie de euro, milionul cerut de pe piata valutara contribuie la scumpirea respectivei valute.

In al doilea rand, sa cumparam mai putine produse importate, de la haine si servicii de telefonie si de date, la automobile (lucru greu de facut cand tocmai fu Black Friday si sta sa inceapa “luna cadourilor”).
 
Desigur, alta ar fi fost situatia, evident mai buna, daca ar mai fi existat francul francez, marca germana, lira italiana, francul belgian, guldenul olandez, silingul austriac, marca finlandeza, pentru ca probabilitatea ca toate sa se aprecieze, in acelasi timp si cu acelasi procent era mai mica.
 
Se scumpea marca, iti cumparai masina franceza sau italiana, chiar daca facuta pe cine stie unde. Se aprecia francul francez, cumparai parfum italienesc. Crestea francul belgian, cumparai ciocolata asa-zis elvetiana (ma refer la brand) dar facuta in Franta ca-i mai ieftin de produs. Era mai scump guldenul, luai flori de la... Codlea. Se umflau silingul si marca finlandeza, atunci cumparai schiuri si echipament din Franta. Chiar daca multe dintre produsele astea nu erau facute "la mama lor", legatura se facea tot cu monedele statelor de provenienta ale brandului.
 
Saptamana trecuta, Mugur Isarescu, guvernatorul BNR, povestea... “Suntem singura institutie care tinem, de 7-8 ani, un comitet de trecere la euro si nu a fost vizitat mai de nimeni. A fost o data un premier, un ministru de finante si noi suntem impotriva euro? De ce? Pentru ca spunem ca trebuie sa intram pregatiti in zona euro ca sa beneficiem de acest lucru?
 
Este acum, intr-adevar, o fereastra de oportunitate, cum a fost si in 2000, cand am fortat politic intrarea in UE, in 2007. Hai sa invatam ceva de acolo! Aceasta institutie care a salutat intrarea in UE a platit. Ce este criza creditelor in franci elvetieni sau euroizarea, decat un produs secundar al faptului ca am intrat, in 2007, liberalizand contul de capital relativ prematur, inainte de a fi pregatiti, cu dobanzi mari la leu pe plan intern pentru ca aveam inflatie? Atunci, haideti sa invatam din lectia trecutului!” - a indemnat guvernatorul.