Colivia oamenilor
1 mai 2020relaxare 1 maiizolare 1 maiizolare domiciliustat in casa
Dupa trairea in carantina sau in izolare a sarbatorilor primavaratice din acest an, dupa distribuirea luminii din poarta-n poarta, dupa practicarea tele-credintei si vizionarea tele-Invierii, multi s-au intrebat ce fel de Paste a fost asta.
Poate ca unul asa cum ar fi trebuit sa fie toate, adica fara zorzoane, modest, smerit.
Unul mai putin festiv, cu mese nedeselate, dar cu suflete pline, mai putin material si mai mult indreptat spre cele cu adevarat sfinte, tintit spre spirit, asa cum, din gura, propovaduieste neicetat toata lumea, de la laici la inalte fete bisericesti.
Inainte si dupa Pastele din acest an, am ajuns sa invidiem vrabiile si porumbeii, pescarusii si albatorsii, toata suflarea impanata, zburand in proverbiala libertate a pasarilor cerului.
Zilnic le vedem prin ferestre si, evident, le invidiem, poate mai ales cu prilejul acestor zile, care, de data asta, sunt de sarbatoare laica. De 1 mai 2020, stam acasa si turismul, hotelurile, restaurantele, cafenelele, de fapt, cam toata economia sta odata cu noi.
Pentru cine a respectat cu strictete izolarea impusa de autoritati si ar fi luat aceasta masura si fara sa-i fi spus cei aflati la ghidonul puterii, se poate spune ca am incercat si mai incercam un fel de sindrom al coliviei.
Traim si vom mai trai aceeasi frustrare pe care probabil o resimte canarul inchis intr-o tesatura de sarma, egreta trezita fara vreo vina in cusca de la gradina zoologica sau cocosul dus la vanzare, ca tot se spune ca pardalnicul de coronavirus ar fi zburatacit catre cele patru zari dintr-o piata de pasari si de lighioane mai mult sau mai putin domestice din Wuhan.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
