Victimele colaterale ale epidemiei din Romania - Pacienti navetisti intre spitale
coronavirusepidemiepandemiecovid 19sistem medicalspitale
In fiecare zi, autoritatile in Romania transmit cifrele epidemiei: decesele, cazurile noi de infectare, vindecarile. Un bilant sec si dur, care contureaza zilnic proportiile unei epidemii ale carei efecte dramatice sunt dincolo de aceste numere si, din pacate, dincolo de capacitatea noastra de a-i acorda atentie, fiind dusi de valul de emotie si panica, doar catre varful aisbergului. La baza lui, insa, sunt victimele colaterale, pe care nu le "infecteaza" coronavirusul, ci sistemul medical ... poate incompetent, poate nepasator, poate depasit de situatie, poate prea temator.
Mi-a atras atentia in mod deosebit o stire, dintr-un ziar local -
Observatorul Prahovean - al carei titlu suna astfel:
"Un prahovean de 25 ani a murit dupa ce a fost plimbat intre patru spitale. Considerat suspect de Covid, testul a iesit negativ in ziua decesului".
In alt context social fata de cel in care ne aflam acum, subiectul ar fi fost amplu mediatizat si dezbatut, amplu distribuit si comentat pe retelele de socializare si, cu putin noroc, ar fi tinut burtierele televiziunilor vreo saptamana, ajungandu-se prin anchete jurnalistice si la alte spete asemanatoare.
De fapt, stiti ceva? In alt context fata de cel in care ne aflam acum, aceasta stire nu ar fi existat. Pur si simplu. Tanarul prahovean de 25 de ani nu ar fi murit plasat de la un spital la altul, pentru ca nimeni nu s-ar fi temut de COVID-19. Totusi, traim in Romania, e posibil sa fi facut oricum o tura intre doua doua spitale, ca asa e la noi, dar nu intre patru! In cele din urma ajungea sa fie operat, poate avea de patimit peste vreo 3 luni cu niste pansamente uitate in abdomen, dar scapa si de aia. In cele din urma, in Romania noastra fara epidemie, tanarul, mai cu o atentie la medic, mai trecand cu vederea de foarfecele uitate in el, scapa de necaz si traia!
Insa, nu a fost asa. De data asta, sistemul medical a aratat ca se poate mai rau de atat! Si am ajuns parca sa accept ideea de a convetui in stomac cu un bisturiu, dar macar sa stiu ca sunt operat, in caz ca viata mea atarna de acest lucru.
Realitatea arata asa:
"Un tanar de 25 de ani, din localitatea Faget, casatorit recent si avand o fetita de numai o luna, si-a pierdut viata pentru ca niciun medic din cele patru spitale din Prahova, intre care a fost plimbat, nu si-a asumat raspunderea de a-l opera de hernie ombilicala.
Victima s-a intors din Germania pe 7 martie, insa a fost considerat suspect de COVID -19 pe 29 martie. Testul a iesit negativ abia astazi (n.r. 2 aprilie), la scurt timp dupa ce a murit pe un pat din Spitalul Municipal Campina", relateaza jurnalistii prahoveni.
"Contactati de observatorulph.ro, reprezentantii spitalului CFR sustin ca pacientul avea diabet si o stare de sanatate precara, care s-a deteriorat in ciuda medicatiei administrate si ca nu putea fi operat, conform protocolului decat la Campina, motiv pentru care a fost transferat de doua ori la spitalul respectiv", mai noteaza jurnalistii locali.
Insa tatal tanarului povesteste cum fiul sau a fost trimis acasa, desi avea dureri, fara tratament, el fiind nevoit sa i-l cumpere a doua zi de la o farmacie. "A fost consultat prin palpare, fara sa i se faca ecografie si a fost trimis, noaptea, pe jos, acasa, cu o reteta cu calmante", povesteste tatal tanarului. Alta zi, alt spital: "Aici, medicul de garda nici macar nu l-a lasat sa coboare din ambulanta si, dupa un scurt consult, l-a trimis inapoi".
Acest tanar decedat dupa ce a fost transformat de unii medici in navetist fara voia lui intre spitale, face parte din bilantul nevazut al pandemiei.
Bilant pe care, ma indoiesc sa il ocupe singur. Cati oameni mor cu zile in aceasta criza pandemica, fara sa aiba vreo lagatura cu infectarea cu noul coronavirus?
Ne focusam atentia doar pe cifrele oficiale ale mortilor provocate de COVID-19, fara sa ne intrebam daca nu cumva ele sunt dublate sau triplate sau cine stie de cate ori inmultite de incompetenta, nepasarea unui sistem medical care tremura cu bisturiul in mana in momentul in care trebuie sa isi faca datoria pentru care e platit. Vina e impartita aici cu adiministratiile guvernamentale care s-au succedat degeaba in ultimele trei decenii si care au avut orice mai bun de facut, decat sa investeasca in Sanatate. Iata ca a venit momentul decontarilor, si nu alora de la CNAS, care bucura pe unii, ci alora pe bune, pe care, din pacate, le platim cei care doar am contribuit la CNAS, cei care de multe ori nu eram bagati in seama pe holurile spitaltelor fara sa fie pandemie, cei care suntem buni doar sa platim taxe si impozite. Grele!
Asadar, care e bilantul real, complet?
_103232.jpg)
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML