Un mic semn de democratie romaneasca
democratie romanialibertate romaniaalegeri prezidentialecandidati prezidentialeziua democratiei
Astazi este Ziua Internationala a Democratiei, o celebrare a libertatii, respectului pentru drepturile omului si principiului organizarii de alegeri corecte si periodice prin intermediul exprimarii votului universal.
Sarbatorita prima data in 2007, Ziua Internationala a Democratiei este o ocazie pentru a trage de maneci si de urechi toate guvernele ca trebuie sa respecte drepturile cetatenilor lor.
Ziua Democratiei este si prilej pentru cetatenii mai tineri sa afle, iar, pentru cei mai putin tineri, sa-si aminteasca Declaratia Universala a Drepturilor Omului, potrivit careia, "La baza puterii statale trebuie sa fie vointa poporului. Aceasta vointa trebuie exprimata prin alegeri nefalsificate, care sa aiba loc periodic prin sufragiu universal, egal si exprimat prin vot secret sau urmand o procedura echivalenta care sa asigure libertatea votului".
Declaratia Universala a Drepturilor Omului a inspirat si constitutiile din tarile cu adevarat democratice si libere, precum si titulaturi de state care numai democratice nu erau, cum ar fi fosta Republica... Democrata Germana, adica Germania de Est, sau, inca in viata Republica... Democrata Coreeana, pe scurt, Coreea de Nord, dictatura comunista in care puterea se transmite din tata in fiu, cum s-ar fi putut intampla si in Romania daca, acum aproape 30 de ani nu ar fi avut loc descatusarea din decembrie.
Deci, cum stam si cum sta democratia pe aici, pe la noi? In ciuda declaratiilor sforaitoare, nu prea bine. Indiferent de "culoarea politica" - de parca ar exista asa ceva - conducerile de partide le pun pumnul in gura, in primul rand, membrilor lor mai vocali.
Tot aici, excluderile din partidele asa-zis democrate se fac pe banda rulanta, daca ai indraznit sa cartesteti impotriva... liderilor maximi. Ostracizarea-i la ea acasa, iar ocarile, mojiciile, laturile aruncate in testele celor care sunt dati afara din partide sunt specialitatea zilei.
Cand, din randurile acestor partide - caci din ale cui? - mai marii lor ajung sa ocupe functii de stat, se comporta mult mai rau.
Vin la putere lansati din interiorul formatiunilor lor politice de valul de simpatie (efemera, dar ei nu constientizeaza asta) si capata forta si mai mare, legitimati fiind de voturile cetatenilor.
Astfel, in mintile lor, nu numai partidul ii divinizeaza - dupa care ii devoreaza precum Uranus fiii-si - ci tot romanu’, tara-ntreaga, de la Marea Neagra-n Campia Romana, din piscuri si depresiuni de Carpati, pana-n ses de Baragan; din Tasmania-n Paris, din Los Angeles pana-n Ushuaia.
Astazi, cand lumea - cel putin aia libera - sarbatoreste Ziua Internationala a Democratiei, s-a incheiat strangerea de semnaturi pentru sustinerea candidatilor la Presedintia Romaniei. Maine, poimaine, vom vedea si bilantul.
Mai numarati candidatii pentru prima functie in stat? Sunt multi, vreo 23. Pe unii ii stim ca pe niste cai breji, de altii nici nu am auzit pana acum si poate de aceea si candieaza.
Vorba cuiva: e vreo scara de bloc care sa nu aiba candidat pentru Presedintia Romaniei?
Ce valoare are o semnatura daca respectivul sau respectiva poate iscali, in mod legal, pentru mai multi candidati, deci, teoretic, pentru toti? Cum sa se stranga, tot teoretic, 4,6 milioane de semnaturi, dar sa vina la vot 10% din electorat?
Unele voci spun ca pragul minim de 200.000 semnaturi pentru un candidat ar trebui ridicat, tocmai pentru a nu se ajunge la “o inflatie de candidati”.
Pana la urma, faptul ca aproape orice om din tara asta este LIBER sa se viseze presedinte si sa candideze pentru jiltul din Dealul Cotrocenilor, nu este, de fapt, un mic semn de democratie, intr-o tara codasa cam la toate capitolele civilizatiei, o tara care sarbatoreste democratia numai pe 15 septembrie si din cinci in cinci ani, la prezidentiale, in timp ce un stat cu adevarat LIBER sarbatoreste, democratia 365 de zile pe an, prin fapte, nu prin vorbe.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
