1 Mai muncitoresc: De la mitinguri fortate la gratare clandestine - cum se sarbatorea Ziua Muncii in vechiul regim
1 maiziua muncii1 mai muncitoresc
Ziua de 1 Mai, cunoscuta international ca Ziua Muncii, a fost transformata in Romania comunista dintr-o ocazie de celebrare a drepturilor lucratorilor intr-un spectacol propagandistic. Mitingurile fortate, pancartele impuse si lozincile standardizate acopereau o realitate mult mai nuantata: romanii incercau, pe cat posibil, sa transforme aceasta zi „oficiala” intr-un moment de libertate informala. Gratarele „clandestine”, iesirile la iarba verde si evadarile discrete de sub supravegherea Partidului reflectau o dubla realitate - una dictata, alta traita.
In perioada comunista, 1 Mai era in primul rand un eveniment politic, nu o sarbatoare a muncii. Inca de la primele ore ale diminetii, angajatii erau mobilizati sa defileze organizat prin fata tribunei oficiale, unde liderii locali ai PCR, alaturi de activisti si cadre militare, vegheau la desfasurarea „exemplara” a manifestatiilor. Participarea era obligatorie. Absentele se raportau, iar cei care lipseau riscau mustrari, retrogradari sau alte sanctiuni administrative.
Pancarte, uniforme si lozinci regizate
Totul era regizat cu grija. Fabricile pregateau bannere cu lozinci precum „Traiasca Partidul Comunist Roman!”, „Ceausescu – eroul pacii” sau „Spor la productie, spor la viata”. Angajatii erau imbracati uniform, adesea in salopete curate sau in haine populare, iar copiii din scoli erau pusi sa fluture stegulete si sa cante imnuri patriotice. Nu era loc pentru improvizatie sau manifestari personale. Insa dupa ce coloanele isi incheiau „datoria patriotica”, lucrurile luau o alta intorsatura.
Gratare, iesiri "pe sest" si mici acte de libertate
Dupa incheierea mitingurilor, romanii isi gaseau refugiu in paduri, pe malul raurilor sau in spatele blocurilor, unde gratarele improvizate prindeau viata. Desi teoretic astfel de adunari neorganizate erau privite cu suspiciune de autoritati, ele reprezentau un soi de supapa sociala tolerata tacit. Micul, berea la PET, casetofonul cu muzica occidentala si sentimentul de „evadare” conturau o a doua fata a Zilei Muncii – una personala, autentica si tacut disidenta.
In esenta, 1 Mai in vechiul regim era un ritual dublu: pe de o parte, spectacolul impus al loialitatii fata de regim, pe de alta parte, dorinta oamenilor de a se bucura de o
zi libera, departe de ochii autoritatii. Aceasta dubla realitate spune multe despre adaptabilitatea romanilor si despre modul in care propaganda era infruntata, nu frontal, ci prin umor, retragere si ritualuri alternative.
Sursa foto: freepik.com
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML